Sfântul Ioan Valahul (Românul) s-a născut în anul 1644 în Țara Românească, într-o familie de țărani credincioși care l-au crescut de mic în dreapta credință. Tânărul Ioan nu ieșea din cuvântul părinților și se ruga toată ziua, nelipsind nici de la întâlnirea de la biserică cu Dumnezeu în fiecare duminică și sărbătoare.
În anul 1659 turcii care au năvălit în Țara Românească și au luat robi mai mulți tineri și tinere, printre care era și Ioan, în vârstă de doar 15 ani. Pe drumul spre Constantinopol, tinerii creștini robi au suferit de foame, de sete, au fost bătuți și umiliți, iar unii au fost siliți spre necuratele pofte ale desfrânării de către păgânii turci. Tânărul Ioan și-a apărat deminitatea și curăția în fața unui turc pătimaș, pe care l-a lovit și l-a omorât. Ceilalți păgâni l-au legat în lanțuri și l-au dat în stăpânirea femeii turcului ucis, când au ajuns la Constantinopol.
Timp de doi ani de zile, multe ispite a avut tânărul Ioan cu femeia aceasta pătimașă care dorea să păcătuiască cu el, văzându-l tânăr și frumos. Mâniindu-se pentru împotrivirea tânărului creștin, femeia păgână l-a aruncat în temniță. A fost supus la chinuri, dar a rămas tare și a răbdat suferințele cu ajutorul lui Dumnezeu care îi dădea putere. În cele din urmă a fost condamnat și spânzurat la data de 12 Mai 1662, astfel găsindu-și sfârșitul pământesc tânărul mucenic al lui Hristos Mântuitorul – Ioan Valahul.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca Sfântul Mucenic Ioan Valahul (Românul) să fie cinstit în întreagă Biserica noastră, în fiecare an, la data de 12 Mai. Generalizarea solemnă a cultului său a avut loc în anul 1955.
În cinstea lui s-au ridicat biserici și s-au alcătuit rugăciuni și acatiste.
Pr. prof. Justinian – Remus A. Cojocar