Hram la Voroneţ, de Sf. Gheorghe, la 25 de ani de la reînfiinţarea mănăstirii

Mănăstirea Voroneţ şi-a serbat sâmbătă, 23 aprilie, hramul de Sf. Gheorghe, la 25 de ani de la reînfiinţarea mănăstirii, pe 1 aprilie 1991. Sfânta Liturghie arhierească s-a desfăşurat în curtea mănăstirii, în prezenţa a zeci de credincioşi care au dorit să se „împărtăşească” din bucuria duhovnicească pe care ţi-o dăruieşte acest loc. După cum a amintit şi ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, în cuvântul de învăţătură adresat credincioşilor, stavrofora Irina Pântescu, stareţa Mănăstirii Voroneţ, este una dintre primele vieţuitoare ale mănăstirii.

„Aţi venit de la Moldoviţa, unde aţi ucenicit cu maica stareţă Magdalena. Aţi învăţat de acolo, dar şi de acasă, de la părinţi, lucruri frumoase şi le-aţi trăit şi le-aţi aplicat împreună cu obştea de aici”, a spus ÎPS Pimen. În martie 1991, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât reînfiinţarea Mănăstirii Voroneţ, ca mănăstire de călugăriţe, şi odată cu reactivarea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, tot în martie 1991, prima hotărâre a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor a fost reînfiinţarea Mănăstirii Voroneţ, cu data de 1 aprilie.

Maica Irina Pântescu, stareţa Mănăstirii Voroneţ, a spus: „Noi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a dat. S-a împlinit, pe 1 aprilie, un sfert de veac de când s-a redeschis Voroneţul, de când, din nou, a răsunat toacă de mănăstire în jurul bisericii, de când, cu ajutorul lui Dumnezeu, împlinim slujbele aşa cum cere rânduiala călugărească. La ceas de praznic, să ne gândim împreună ce avem de făcut în continuare: să fim, în primul rând, buni creştini şi, totodată, buni români, aşa cum au fost înaintaşii noştri”.

ÎPS Pimen: „Privind aceste sfinte icoane, pe aceşti sfinţi, înţelegem şi simţim frumuseţea şi starea omului plăcut lui Dumnezeu”

Liturghia săvârşită sâmbătă, la Voroneţ, de soborul de preoţi şi diaconi, în frunte cu ÎPS Pimen, glasul maicilor de la strană, care au dat răspunsurile la rugăciune, mănunchiul de rugăciuni aduse cu evlavie, din inimă, de credincioşi, cerul senin, razele soarelui strălucind, corul de păsări care au cântat neîncetat, mireasma florilor din curtea mănăstirii, toate au făcut din Voroneţ un „altar îngeresc”, o armonie perfectă între Dumnezeu, om şi natură. Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor a amintit că oriunde am fi, la Suceviţa, la Moldoviţa, la Voroneţ, la Humor, la alte mănăstiri pictate, pe interior şi în exterior, „privind aceste sfinte icoane, pe aceşti sfinţi, înţelegem şi simţim frumuseţea şi starea omului plăcut lui Dumnezeu. Aceasta, datorită liniei, desenului pentru chipurile persoanelor sfinte, linie a desenului care arată starea lui duhovnicească, dar şi culorilor care nu arată ceva pământesc, ci ceva transfigurat, înduhovnicit şi îndumnezeit”.

Tot ÎPS Pimen a adăugat că mulţi dintre cei care nu sunt creştini ortodocşi, privind picturile sfinţilor, înţeleg frumuseţea învăţăturii creştine, frumuseţea vieţii de sfinţenie. „Despre aceste monumente istorice, biserici, s-a scris frumos şi preafrumos, în primul rând de străini, dar şi de români. Dar cele mai pătrunzătoare cuvinte le-au scris străinii, de neam şi de credinţa noastră, socotindu-le unice în lume, fără egal”, a subliniat ÎPS Pimen, continuând că „şi oamenii de pe timpul regimului comunist, declaraţi atei, şi ei au simţit acest adevăr, aceste frumuseţi, dar pentru a împăca şi doctrina comunistă le-au numit monumente istorice sau ale culturii noastre creştine, ale istoriei neamului nostru”.

„Este încercarea unor oameni care vor o societate fără Dumnezeu şi fără ţară”

Făcând referire la adevărata istorie a poporului nostru creştin ortodox, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor a spus cu tristeţe că astăzi este învăţată mai puţin istoria poporului român sau într-un mod greşit. „Dar aceasta este o încercare, mare, dureroasă, care vine asupra poporului ţării noastre şi a altor popoare. Este încercarea unor oameni care vor o societate fără Dumnezeu şi fără ţară. Dacă vor birui, se va vedea. Eu şi dumneavoastră suntem încredinţaţi că nu vor birui, pentru că Dumnezeu nu se lasă batjocorit de aceşti oameni înstrăinaţi de tot ce înseamnă valoare veşnică. Aceste valori de patrimoniu trebuiesc îngrijite şi au nevoie de cele necesare..., pe care noi le cerşim, nu suntem auziţi, dar, până la urmă, vom fi auziţi”, a mai declarat ÎPS Pimen.

În încheierea cuvântului de învăţătură, ÎPS Pimen a explicat că monumente istorice nu sunt doar aceste biserici, pictate pe interior şi pe exterior, ci sunt şi celelalte biserici, de lemn sau de zid, cât de mici ar fi ele, pentru că „în ele ne simţim aproape de Dumnezeu”. În opinia Înalt Preasfinţiei Sale Pimen, monumente istorice sunt şi casele noastre ţărăneşti, şi obiectele de artă (cusăturile) şi tot ce a creat poporul nostru, „o frumuseţe care sugerează, ne arată, în chip tainic, frumuseţea credinţei noastre ortodoxe”.

La finalul Sfintei Liturghii, credincioşii au primit anaforă de la preoţi şi au fost invitaţi de stareţa mănăstirii la o agapă creştină. Mănăstirea Voroneţ a fost construită de Ştefan cel Mare în 1488, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru că l-a ajutat să-i învingă pe turci. El a făcut această mănăstire într-un timp record pentru vremurile de atunci, şi chiar şi pentru cele de astăzi, în trei luni şi trei săptămâni de la punerea pietrei de temelie până la sfinţire. Ştefan cel Mare i-a făgăduit Sfântului Daniil Sihastrul că va face o mănăstire şi i-a dat hramul principal Sf. Gheorghe.