Sfântul Ierarh Teotim al Tomisului

Sfântul Teotim a fost episcop al cetății Tomis (Constanța de astăzi) la sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea, fiind contemporan cu Sfinții Trei Ierarhi: Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Grigorie de Nazianz.

Scit de neam, Sfântul Teotim era apreciat de toți ierarhii vremii, de călugări și de credincioși pentru sfințenia vieții lui. A fost numit de Fericitul Ieronim „un bărbat ilustru”.

Smerenia și înțelepciunea l-au făcut cunoscut și barbarilor huni care făceau dese incursiuni în regiunile dunărene, în special în provincia Sciția Minor (Dobrogea de astăzi). El era numit de aceștia “Zeul Romanilor”. A încercat să îi încreștineze fiind ospitalier, dar hunii, crezând că este foarte bogat, au vrut să-l omoare. Minune mare s-a petrecut că hunul care a ridicat mâna asupra sfântului a rămas cu ea înțepenită în aer și doar la rugăciunea ierarhului către Dumnezeu, hunul s-a vindecat. Odată, sfântul era cu mai mulți credincioși pe cale și de departe veneau hunii pe cai si groază i-a cuprins pe creștini. Sfântul Teotim s-a rugat la Dumnezeu și hunii au trecut pe lângă ei fără să îi vadă.

Prietenia cu Patriarhul Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur, căruia i-a luat apărarea în mai multe rânduri din cauza intrigilor unor ierarhi invidioși, a făcut ca misionari creștini să propovăduiască credința cea adevărată sciților nomazi care trăiau în regiunile dunărene.

De la Sfântul Teotim au rămas și câteva lucrări scurte, în formă de dialog, cu un cuprins moralizator. Iată un citat care îmi place foarte mult: „A-ți aminti de Dumnezeu înseamnă a-ți aminti de Viață, iar a nu-ți aminti de Dumnezeu înseamnă a muri”. Sfântul Ierarh Teotim este cinstit de Biserica noastră în fiecare an, la data de 20 Aprilie.

(Pr. prof. Justinian – Remus A. Cojocar)