„Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui. I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este că ai să Te arăţi nouă, şi nu lumii? Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el. Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis.” (Ioan14, 21-24)
Cuvintele Evangheliei ne lămuresc în ceea ce priveşte comuniunea dintre Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul, Domnul nostru Iisus Hristos. Înţelegem că, în fapt, poruncile Mântuitorului sunt cuvintele-porunci ale Tatălui ceresc. Cel care iubeşte pe Domnul Hristos iubeşte implicit şi pe Dumnezeu Tatăl. Atunci când ducem la îndeplinire poruncile Mântuitorului, noi împlinim poruncile Sfintei Treimi. Pentru a înţelege mai bine sensul celor rostite astăzi de Mântuitorul, trebuie să facem o conexiune cu duminica trecută, cea dedicată vieţii şi pocăinţei Sfintei Maria Egipteanca. Cea amintită a fost o femeie de moravuri uşoare, o desfrânată. S-a îndepărtat de Dumnezeu şi a ajuns să fie lipsită de pudoare şi de respect faţă de sine. Domnul Hristos a spus: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi“. Maria Egipteanca, în urma unei aspre pocăinţe, dintr-o desfrânată a ajuns să fie pomenită în Postul Mare; nu pentru că a fost o păcătoasă, ci pentru dorinţa ei de a-L regăsi pe Dumnezeu.
(Pr. Dumitru Păduraru, sursa: Ziarul Lumina)