Pomenirea Sfintei Muceniţe Agata

Agata, această slăvită fecioară muceniţă a lui Hristos, s-a născut în oraşul sicilian Palermo din părinţi nobili şi bogaţi. Când Împăratul Decius a pornit prigoanele contra creştinilor, Sfânta Agata a fost arestată şi adusă la judecată înaintea judecătorului Quintian. Acesta, văzând-o pe Agata frumoasă, a dorit-o de soţie. Când i-a făcut cunoscută dorinţa lui, Agata i-a răspuns că ea deja este mireasa lui Hristos şi nu-I poate fi necredincioasă Mirelui ei. Quintian a supus-o atunci la torturi sângeroase. Agata a fost umilită, biciuită, legată de un copac şi flagelată până ce din ea curgeau râuri de sânge. Judecătorul încerca în acest timp să o facă să se lepede de Hristos, promiţându-i eliberarea din aceste chinuri. Dar mireasa lui Hristos răspundea: „Aceste chinuri îmi sunt mie foarte folositoare; de vreme ce nici grâul nu poate fi strâns în grânar până ce nu este bătut şi curăţat de pleavă; aşa nici sufletul meu nu va putea intra în Rai până când nu este smerit de chinuri”. Apoi judecătorul a poruncit ca fecioarei să i se taie sânii şi să fie aruncată în închisoare. Sfântul Apostol Petru a apărut înaintea Agatei în temniţă şi a vindecat-o pe ea desăvârşit, făcând-o sănătoasă şi întreagă cu trupul. Şi din nou a fost torturată Agata, şi din nou aruncată în temniţă, unde şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu în anul 251 după Hristos, în oraşul Catania, în timpul împărăţiei lui Decius. După uciderea ei torţionarul Quintian a plecat la Palermo ca să uzurpe averile şi domeniile Agatei. Dar pe drum calul lui şi caii însoţitorilor lui s-au sălbăticit fără putinţă de stăpânire. Pe Quintian calul lui l-a muşcat de faţă, l-a trântit la pământ şi l-a omorât călcându-l cu copitele. Grabnică a fost pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui, din cauza sălbăticiei cu care a schingiuit-o pe Sfânta Agata.

Pomenirea Sfintei Muceniţe Teodula

Teodula a suferit pentru Hristos în timpul împăratului roman Diocleţian cel de tristă amintire. În timp ce era torturată, Teodula l-a făcut pe unul din torţionari, Heladius, să-şi vină în simţiri şi să se convertească la credinţa în Hristos. Când Heladie a mărturisit pe faţă credinţa lui, i s-a tăiat capul. La interogatoriul public la care a fost supusă Teodula a răspuns cu curaj şi cu râvnă, în timp ce judecătorul o numea bolnavă psihic. La aceasta Teodula a răspuns: „Tu, care L-ai uitat pe Unul Adevăratul Dumnezeu şi te închini pietrelor nesimţitoare, tu eşti bolnav psihic”. Judecătorul a condamnat-o pe Teodula la schingiuiri bestiale, pe care ea le-a îndurat cu eroism, uimindu-i pe mulţi cu curajul ei şi făcându-i să se convertească la Hristos. Printre ei s-au aflat şi doi cetăţeni de vază: Macarie şi Evagrie. Cu aceştia doi şi împreună cu alţii, Teodula a fost aruncată într-un cuptor de foc, unde cu toţii şi-au dat cu cinste sufletele în mâinile lui Dumnezeu, făcându-se vrednici de Împărăţia lui Hristos.

Pomenirea Sfântului Polieuct, Patriarhul Constantinopolului

Datorită minţii lui minunate, râvnei pentru credinţă şi elocinţei sale, Sfântul Polieuct a fost numit un al doilea Gură de Aur. În timpul cât Biserica a fost păstorită de Patriarhul Polieuct iar imperiul de Împăratul Constantin Porfirogenetul, Prinţesa rusă Olga a călătorit la Constantinopol şi a luat acolo Sfântul Botez la anul 957 după Hristos. Patriarhul a botezat-o, iar împăratul i-a fost naş de botez. Sfântul Polieuct i-a spus atunci în mod profetic: „Binecuvântată eşti tu între femeile ruse, căci ai iubit lumina şi ai aruncat afară întunericul; fiii Rusiei te vor binecuvânta pe tine până la ultimele generaţii”. Monah simplu fiind, Polieuct a fost înălţat la rangul de Patriarh în anul 946 după Hristos şi a rămas pe tronul patriarhal până la moartea sa, care s-a întâmplat la anul 970 după Hristos.

(sursa: https://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com)