Aducerea moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur a fost mare luminător şi învăţător al lumii. A înfruntat-o pe împărăteasa Eudoxia pentru fărădelegile şi nedreptăţile ce le făcea, printre altele şi pentru chipul tiranic cu care luase via unei văduve, numită Calitropia. De aceea a fost izgonit de două ori din scaun, şi iarăşi a fost chemat la păstoriţii săi, dar a treia oară a fost trimis la Cucus. De aici l-au dus la Aravissos şi apoi la Pitius, unde a murit în anul 407. Sfintele sale moaşte au fost îngropate în Comane, împreună cu moaştele sfinţilor mucenici Vasilisc şi Luchian. În anul 434, unul dintre ucenicii săi, Proclu (434-447), ajungând Patriarh de Constantinopol, a cerut voie împăratului bizantin Teodosie să aducă în Constantinopol trupul sfântului. Abia în anul 438 creștinii au reușit să aducă trupul Sf. Ioan Gură de Aur în capitala Imperiului Bizantin. Racla cu sfintele moaște a fost îngropată în Sfântul Altar în Biserica Sfinții Apostoli, lângă moaștele Sf. Grigorie Teologul. După venirea cruciaților în Constantinopol, moaștele celor doi sfinți au fost duse în Veneția, iar în ziua de 27 ianuarie se face pomenirea mutării lor din Constantinopol în Roma. După 800 de ani, moaștele celor doi sfinți au ajuns să fie înapoiate Bisericii din Constantinopol, în data de 27 noiembrie 2004.