Cum să alegem numele de botez al copilului

Vorbind despre nume, mă gândesc că încă din primul ceas după ce i-am dat copilului un nume, să-i dăm împreună cu acesta şi râvna virtuţii. Să nu se grăbească nimeni să boteze copilul ca pe strămoşii săi, tată, mamă, bunic sau străbunic, ci ca pe cei drepţi, martiri, episcopi sau apostoli, încât numele să-i fie un prilej şi un îndemn de a-i imita. Un copil să se numească Petru, altul Ioan, şi tot aşa cu numele celorlalţi sfinţi.

Şi vă rog, lepădaţi obiceiurile idolatre. Nu-i mică ruşinea să se ţină într-o casă de creştini obiceiuri păgâne. E chiar de râsul râsului! Să aprindă lămpi şi să vadă care se stinge mai repede şi lucruri de felul acesta care-i duc la ruină pe cei ce le fac. Şi să nu credeţi că sunt mărunte.

Aceasta este rugămintea mea către voi: daţi copiilor numele sfinţilor şi ale drepţilor. Sigur, înainte era firesc să li se dea numele strămoşilor, ca o mângâiere pentru pierderea lor, dar şi pentru că se credea că o rudă continuă să trăiască după moarte, odată cu numele dat unui copil din familie. Dar de mult nu se mai face aşa. Vedem că cei drepţi nu mai ţin obiceiul. De pildă, Avram l-a născut pe Isaac, iar Iacov şi Moise nu poartă numele strămoşilor lor.

La câtă virtute îndeamnă un nume, ce exemplu poate da, nu-i aşa? Ce alt motiv putem găsi ca să schimbăm obiceiul de care vorbeam, decât acesta, că numele aminteşte mereu de virtute. Chiar Scriptura ne spune: „Tu te vei numi Chefa [ce se tâlcuieşte Petru]” (Ioan 1,42). De ce? Pentru că deja ai mărturisit. Vezi şi „...nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare” (Facere 17,5 şi următoarele). La fel, Iacov şi-a schimbat numele în Israel, pentru că L-a văzut pe Dumnezeu. De aici, de la nume, să începem şi noi să modelăm sufletul copilului nostru. 

Să intre numele sfinţilor în casa noastră la botezul copiilor, pentru că numele unui sfânt nu numai că va contribui la educarea lor, dar îi va folosi şi tatălui, dacă ne gândim că va fi tatăl unui Ioan, al unui Ilie, al unui Iacov. Apoi, dacă numele se pun cu evlavie şi spre cinstirea celor ce le-au purtat şi au murit, şi dacă dorim mai mult înrudirea cu sfinţii decât cu strămoşii noştri, atunci aceste nume ne vor fi de mult folos şi nouă şi copiilor. Să nu crezi că dacă copilul e mic n-are importanţă, ba are chiar foarte mare, pentru că numele de sfânt este izvorul însuşi al tuturor foloaselor pe care le va avea în viaţă.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții și educarea copiilor, traducător Ieromonah Benedict Aghioritul, Editura Agapis, București, 2007, sursa: Ziarul Lumina)