Sfântul Prooroc Daniel

Între chipurile sfinte ale Vechiului Testament, pe care Biserica le cinsteşte închinându-le zile de pomenire, este şi Sfântul Prooroc Daniel (17 decembrie). Este socotit unul dintre marii profeţi ai poporului Israel. S-a născut cu mai mult de jumătate de mileniu înainte de Hristos, într-o familie de evrei de neam regesc. În anul 606 î.H., pe când avea în jur de 16 ani, a fost luat în robie de către regele Nabucodonosor şi dus în Babilon, împreună cu  o mare parte a poporului Israel. Perioada exilului babilonic a fost una dintre cele mai grele şi mai triste din istoria poporului ales. In Babilon – marea capitală a imperiului babilonian – Daniel a studiat în limba caldeilor, recunoscuţi pentru cunoştinţele lor de astrologie. Cei mai străluciţi dintre învăţăcei urmau să devină dregători la curtea regelui Babilonului. Numele Daniel însemna în evreieşte „Dumnezeu este judecătorul meu“. Daniel a avut colegi de studiu împreună cu el şi pe alţi trei tineri evrei, Anania, Misael şi Azaria. Si aceştia sunt pomeniţi în această zi,  împreună cu Daniel. Toţi patru şi-au asumat rolul de apărători ai credinţei strămoşeşti monoteiste, în condiţiile în care poporului Israel i se impunea religia politeistă babiloniană. Au refuzat să mănânce din alimentele închinate idolilor, pentru a nu se întina şi pentru a nu încălca prescripţiile Legii mozaice. Au fost pedepsiţi şi aruncaţi în foc, dar îngerul Domnului i-a apărat. A urmat episodul cu groapa cu lei în care Daniel a fost aruncat, dar şi de data aceasta puterea lui Dumnezeu a fost mai mare decât cea a leilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu cel Unul, Daniel a reuşit să tâlcuiască visele lui Nabucodonosor, care îi prevesteau sfârşitul.

Datorită darurilor sale deosebite, Profetul Daniel şi-a câştigat o poziţie importantă în ierarhia babiloniană. Această poziţie şi-a păstrat-o profetul şi după cucerirea Babilonului de către perşi în anul 539 î.H., când era în vârstă de 75 de ani. În tradiţia iudaică se spune că Daniel ar fi fost cel care l-a sfătuit pe Cirus regele perşilor, cu privire la întoarcerea evreilor în ţara lor şi ar fi mijlocit pentru rezidirea templului de la Ierusalim.

De Sfântul Prooroc Daniel se leagă şi o carte profetică din Vechiul Testament şi care îi poartă numele. În cuprinsul cărţii profetul a prezentat purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de poporul Său, dar şi pe Dumnezeu ca fiind Domnul istoriei, Cel care ridică şi coboară imperiile lumii. Visul lui Nabucodonosor, precum şi cele două vedenii ale profetului (despre cele patru fiare şi vedenia berbecului şi ţapului) nu sunt altceva decât o anticipare a unor momente importante ale istoriei antice.

Rămâne o figură importantă din istoria mântuirii, un om al lui Dumnezeu prin care Acesta a descoperit oamenilor multe adevăruri dumnezeieşti care se referă atât la istoria umanităţii, cât şi la evenimente eshatologice.

(https://oradereligie.wordpress.com)