Sfânta Mare Muceniţă Anastasia Romana

Cuvioasa Anastasia a trăit în vremea Împăraţilor Decius şi Valerian, după unii, sau în vremea lui Diocleţian, după alţii, şi era de loc din Roma. La moartea bogaţilor ei părinţi, ea şi-a împărţit săracilor averea pe care o moştenise şi s-a retras la o mănăstire.

În jurul anului 256 d. Hr., în vremea pretorului Provus, ea a fost arestată şi i s-a propus să se lepede de Hristos pentru a-şi cruţa tinereţea. Răspunsul prompt al Sfintei Anastasia a fost următorul:

Eu cunosc o singură frumuseţe şi o tinereţe, aceea pe care o dă Hristos sufletelor credincioase şi îndrăzneţe care preferă moartea pentru El decât bunătăţile lumeşti, atunci când le sunt propuse acestea în schimbul trădării Dumnezeului lor. Bogăţie am avut din belşug, nu mi-a trebuit. Dar pe Hristos al meu Îl vreau şi de El, nici o putere nu va putea să mă despartă. Dacă te îndoieşti, încearcă.

Înfuriat de acest răspuns, Provos a pus să fie bătută cu băţul peste faţă, întinsă pe cărbuni aprinşi şi atârnată spre a-i fi sfâşiat trupul. I-au smuls unghiile, i-au tăiat sânii, în cele din urmă i-au tăiat capul. Astfel a luat neveştejita cunună a muceniciei Sfânta Mare Muceniţă Anastasia Romana.

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Anastasia Romana, glasul al 4-lea:

Strălucind în nevoinţă, cuvioasă fecioară, precum şi în lupte, cu sângele tău haina nevinovăţiei tale ai înroşit-o, de Dumnezeu insuflată Anastasia, cuvioasă şi mucenică, harul vindecărilor în lume străluceşti, rugându-te lui Dumnezeu pentru sufletele noastre.

(sursa: http://www.pemptousia.ro/)