Pomenirea Sfântului Mucenic Mamant

Sfântul Mucenic Mamants-a născut în Paflagonia, din vestiţi părinţi creştini, Theodot şi Rufina. Părinţii lui au fost întemniţaţi pentru credinţa în Hristos. Mai întâi a murit tatăl, care era întemniţat; apoi a murit maica lui, Rufina, de îndată ce l-a născut pe el, pruncul Mamant. Aşa s-a aflat pruncul viu, între trupurile moarte ale părinţilor lui. Dar Dumnezeu de Grijă Purtătorul a trimis un înger la o femeie văduvă nobilă, pe nume Ammia. Ammia l-a văzut pe înger în vis: el îi poruncea să meargă la temniţă şi să ia copilul. Eparhul cetăţii i-a îngăduit Ammiei să meargă şi să îngroape morţii, şi să ia pruncul la casa ei. Mamant nu a grăit până întru al cincilea an al vieţii lui, şi atunci, primul cuvânt pe care 1-a rostit a fost Mama. De aceea s-a şi numit Mamant. Copilul Mamant a dat dovadă de neobişnuită agerime la studiul cărţii. Cum era crescut întru toată rânduiala credinţei creştine, el nu şi-o ascundea pe aceasta, ci o mărturisea şi faţă de ceilalţi copii şi râdea de idoli. În timpul domniei lui Aurelian a fost o crudă prigoană contra creştinilor, în care păgânii nu i-au iertat nici măcar pe copii. Mamant era în vârstă de cincisprezece ani când a fost adus înaintea tribunalului împăratului. Împăratul i-a zis că este suficient dacă se va lepăda de Hristos verbal. Dar Mamant i-a răspuns: „Nici cu inima şi nici cu buzele nu mă voi lepăda de Domnul şi Dumnezeul meu, Iisus Hristos”. Împăratul a poruncit biciuirea lui, arderea lui cu făclii, iar la urmă aruncarea lui în mare. Dar îngerul Domnului 1-a scăpat, şi 1-a dus la un munte înalt de lângă Cezareea. El a vieţuit în acel munte, în singurătate, tăcere şi rugăciune. Fiarele sălbatice s-au îmblânzit de rugăciunile şi de sfinţenia vieţii lui. El a fost după o vreme aflat de chinuitori şi adus din nou la judecată, fiind din nou torturat bestial. Dar scăpând cu ajutor dumnezeiesc şi de foc şi de aruncarea la fiare sălbatice, el a fost ucis de un popă idolesc care 1-a străpuns cu un trident. Aşa şi-a săvârşit muceniceasca alergare acest fiu de mucenici, rămânând pururea credincios Domnului Hristos Iisus în toate chinurile lui. Din sfintele moaşte ale sfântului Mucenic Mamant izvorăsc multora minunate tămăduiri.

Pomenirea sfântului Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului

Acest sfânt se prăznuieşte şi la 30 august. Sfântul Ioan Postitorul a fost mai întâi lucrător în aur, dar din pricina marii lui evlavii şi sfinţeniei vieţii, şi prin rânduiala tainică a lui Dumnezeu, el a fost hirotonit întru preot. Odată, tânăr fiind, Ioan mergea alături de Eusebie, monah din Palestina. Deodată un glas a grăit către Eusebie monahul: «Nu ţi se cuvine ţie, Avva, să mergi la dreapta celui mai mare!». Acela a fost glas de la Dumnezeu, prin care se prorocea înalta slujire la care avea să fie chemat în scurt timp Ioan aurarul. loan a fost ridicat în scaunul patriarhal al Constantinopolului în urma Fericitului Eutihie. El nu a voit mai întâi să primească această mare slujire, dar în urma unei vedenii înfricoşate, a primit. Sfântul Ioan a fost un mare postitor, mijlocitor pentru oameni înaintea lui Dumnezeu şi făcător de minuni, până la moartea lui şi dincolo de ea. El a trecut la ceruri la anul 595. După moartea lui s-a aflat că o lingură de lemn, o cămaşă de in şi un strai vechi au fost singura lui avere. Sunt vestite scrierile lui despre pocăinţă şi despre mărturisire.

(Sursa: https://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com/)