Pururea să avem gândirea şi rugăciunea către Dumnezeu, şi atunci darul Lui va întări braţele noastre, mintea noastră şi trupurile noastre şi vom fi sănătoşi şi vom putea izbuti şi la muncă, şi la osteneala de toate zilele. Dar numai cu Dumnezeu şi prin Dumnezeu!
Care este partea cea bună în viaţa creştinului? Necontenita rugăciune. Toată fapta cea bună trebuie să o însoţim cu rugăciune, cum arată marele Apostol Pavel în Epistola întâi către Tesaloniceni, unde zice: Neîncetat să vă rugaţi.
Fraţilor, să muncim cu dragoste; să lucrăm, dar să avem pe Dumnezeu în minte. Nimeni nu poate să stea degeaba. Dar în sudorile noastre şi în osteneli, pe ogoare şi în fabrici, în birouri, în întreprinderi şi oriunde am fi, să avem pe Dumnezeu în minte. Să avem pe Hristos, şi cu Dânsul pe toate le putem. Auzi ce spune Apostolul Pavel: Toate le pot în Hristos, Cel ce mă întăreşte! Iar fără de El, nimic nu putem face!
Când te duci la prăşit, omule, şi ai luat sapa pe umăr, ia şi pe Hristos în minte: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine păcătosul (păcătoasa)”. Dacă lucrezi în atelier şi ai pus mâna pe ciocan, pe bomfaier, pe ferăstrău sau dacă eşti zidar sau tâmplar, sau orice meşteşug ai, de câte ori dai cu ciocanul, zi şi „Doamne Iisuse!”.
Când te-ai dus la secerat, la pădure cu boii să tai lemne sau lucrezi în fabrică, sau oriunde eşti, lucrează cu toată inima, cu toată dragostea, dar nu uita că ai pe Dumnezeu, Care singur poate să-ţi ajute şi poate să te păzească! Câte primejdii nu sunt! Auzi că pe unul l-a omorât un butuc, pe altul l-a lovit maşina, pe altul l-a prins motorul, peste unul a căzut un copac şi a murit...
La urechile voastre vin asemenea veşti zilnic. Dar de ce? Pentru că n-a plecat la lucru cu rugăciunea în minte! Dacă pleca cu rugăciunea în minte, avea pe îngerul care-l păzea, fiindcă îngerul pururea ne păzeşte. Auzi ce zice proorocul: „Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El, şi-i va izbăvi pe ei”(Psalm 33,7)
Şi când ne sculăm din somn, prima simţire, primul cuvânt acesta să fie: „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!”
Auzi ce spune Gheorghe Sinaitul? Este un drac înaintemergător care are o ceată nenumărată pe faţa pământului. Merg aceşti draci de dimineaţă şi-i învaţă pe oameni, când s-au sculat din somn, mai întâi să meargă la treabă: „Lasă rugăciunea mai la amiază! Mănâncă bine, bea bine şi hai la treabă!”
Nu-i bine! Întâi să cerem ajutorul lui Dumnezeu şi apoi, cu Dumnezeu în minte, să mergem la muncă onestă şi curată. Să lucrăm cu cinste, cu dreptate, cu sfinţenie şi să muncim cu toată dragostea unde ne-a pus statul sau unde ne-a pus dregătoria sau instituţia care ne adăposteşte, dar să avem şi pe Dumnezeu în minte.
Fă semnul Sfintei Cruci când pleci la lucru. Când vii, la fel. Când stai la masă, fă rugăciune; când te scoli, rugăciune; şi dacă nevinovata rugăciune va povăţui viaţa voastră şi a noastră, vom avea puţină asemănare şi noi cu petrecerea Maicii Domnului în Sfânta Sfintelor, vom petrece în gândire de Dumnezeu şi ni se va spune şi nouă în ziua Judecăţii că partea cea bună ne-am ales.
Pururea să avem gândirea şi rugăciunea către Dumnezeu, şi atunci darul Lui va întări braţele noastre, mintea noastră şi trupurile noastre şi vom fi sănătoşi şi vom putea izbuti şi la muncă, şi la osteneala de toate zilele. Dar numai cu Dumnezeu şi prin Dumnezeu! Amin.
(Ne vorbeşte Părintele Cleopa, vol. 9, ed. îngrijită de Arhim. Ioanichie Bălan, Editura Episcopiei Romanului, 1999, pp. 58-63)