Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Copiii noștri sunt comoara noastră, nădejdea noastră și de aceea trebuie să ne luptăm să-i învățăm să se descurce în viață. Cum să-i ajutăm să devină responsabili pentru deciziile pe care le vor lua în viață și pe ce să se bizuie? Rugăciunea este regina faptelor bune și de aceea copiii noștri trebuie să se deprindă cu ea, să guste din dulceața implinirii dorințelor bune prin ajutor de la Dumnezeu. Ce spune părintele Porfirie despre cum învățăm pe copiii noștri să fie legați de Dumnezeu, Marele purtător de grijă al nostru al tuturor:
Medicamentul și marele secret pentru creșterea copiilor este smerenia. Încrederea în Dumnezeu dă o siguranță absolută. Dumnezeu este totul. Nu se poate nimeni să spună „Eu sunt totul”. Aceasta vădește egoismul. Dumnezeu vrea să-i călăuzim pe copii la smerenie. Este nevoie de luare aminte atunci când îi îmbărbătați pe copii. Copilului nu trebuie să-i spui: „Tu vei izbuti, tu ești important, ești tânăr, ești curajos, ești desăvârșit!...” Nu-l folosiți astfel pe copil. Puteți însă să spuneți să facă rugăciune. Să-i spuneți: „Copilul meu, Dumnezeu ți-a dat darurile pe care le ai. Roagă-te să-ţi dea Dumnezeu puteri, ca să le cultivi și să reușești. Să-ți dea Dumnezeu harul Său.” Aceasta este totul. Să învețe copiii să ceară ajutorul lui Dumnezeu pentru orice lucru.
Părinții sunt primii răspunzători pentru nereușita copiilor în viață, apoi învățătorii și profesorii
Copiilor le face rău lauda. Ce spune cuvântul lui Dumnezeu? „Poporul meu, cei ce te fericesc pe tine te rătăcesc și te abat de la calea pe care tu mergi (Isaia 3, 12)”. Cel ce ne laudă ne înșeală și ne strâmbă cărările vieții. Cât de înțelepte sunt cuvintele lui Dumnezeu! Lauda nu-i pregătește pe copii pentru greutățile vieții, ci ajung inadaptabili, se pierd și, în cele din urmă, se nenorocesc. Acum lumea s-a stricat. Copilului mic i se spun numai cuvinte de laudă. „Să nu-l certăm, să nu i ne împotrivim, să nu-l silim pe copil”. Însă copilul se învață așa și nu poate reacționa corect nici la cea mai mică greutate. Îndată ce i se împotrivește cineva, se rănește, n-are putere morală.
Părinții sunt primii răspunzători pentru nereușita copiilor în viață, apoi învățătorii și profesorii. Îi laudă într-una. Le spun cuvinte egoiste. Nu-i așează în Duhul lui Dumnezeu, îi înstrăinează de Biserică. Când copiii cresc puțin și merg la școală cu acest egoism, fug de religie și o disprețuiesc, își pierd respectul față de Dumnezeu, față de părinți, față de toți. Devin nesupuși, aspri și nemiloși fără respect de Dumnezeu și de religie. Am adus în viață egoiști, iar nu creștini.
(„Ne vorbește părintele Porfirie” – Editura Egumenița 2008, sursa: http://www.catehetica.ro/)
