Pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Pangratie, Episcopul Tavromeniei

Acest sfânt s-a născut la Antiohia, în timpul în care Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos umbla ca un om pe pământ, printre oameni. Auzind de minunile lui Hristos, părinţii lui Pangratie au dorit să-L vadă pre Domnul Cel Făcător de Minuni. Împreună cu Pangratie ei au călătorit la Ierusalim, unde L-au văzut pe Iisus, au ascultat cuvintele Lui, şi au văzut minunile Lui. Acolo Pangratie s-a făcut cunoscut Apostolului Petru. După înălţarea Domnului, şi părinţii şi fiul au primit Sfântul Botez la Antiohia. Pangratie s-a retras într-o peşteră din Pont, unde Apostolul Petru l-a aflat. În acord cu Sfântul Apostol Pavel, Sfântul Apostol Petru l-a hirotonit pe Sântul Pangratie Episcop pentru cetatea Tavromeniei (Taormina de azi) din Sicilia. Sfântul Pangratie a lucrat multe şi mari minuni, a dărîmat idolii, a botezat pe cei nebotezaţi, i-a întărit apoi cu Sfintele Taine şi cu cuvîntul, şi bine a păstorit Biserica lui Dumnezeu de acolo. Un comandant păgân pe nume Acvilin a auzit că întreaga cetate a Tavromeniei s-a făcut creştină şi a pornit cu armată ca să o distrugă. Sfântul Pangratie a potolit frica poporului, şi el însuşi a ieşit din cetate împreună cu clerul, ducând în mâinile lor invincibila armă, Sfânta Cruce. Când duşmanii s-au apropiat de cetate, asupra lor a căzut întuneric mare iar soldaţii s-au umplut de spaimă. Nemaiştiind unde este duşmanul, ei au început să se ucidă între dânşii. Aşa a mântuit plăcutul lui Dumnezeu Pangratie cetatea şi poporul de duşmanul cel fără de lege, numai cu rugăciunea cea adusă înaintea Domnului. La urmă Sfântul lui Dumnezeu a fost omorât cu pietre de păgâni invidioşi şi plini de drăcească răutate. El şi-a aflat odihna la locaşurile cereşti, iar sfintele lui moaşte odihnesc la Roma.

Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Chiril, Episcopul Cortinei din Creta

Sfântul Chiril a luat mucenicia din mâinile lui Decius, pe când s-a aflat în al optzeci şi patrulea an al vieţii sale. El a fost aruncat în foc, dar s-a mântuit de acolo prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Atunci păgânul jude a scos următoarea poruncă: „Dreapta judecată nu poate îngădui ca cel numit Chiril, care a scăpat din foc, să rămână printre cei vii. De aceea poruncim să fie ucis cu sabia”. Sfântul sfinţit bătrân şi-a plecat cu bucurie capul sub sabie şi s-a strămutat astfel în împărăţia lui Hristos.