În cărţile de rugăciuni există mai multe acatiste închinate Maicii Domnului, însă cel mai vechi este cel al Buneivestiri, care se citeşte de obicei în cadrul Utreniei din a 5-a sâmbătă a Postului Mare, vineri seara. De aceea se şi cheamă acea slujbă „Denia Acatistului“.Este un imn de laudă adresat Maicii Domnului, compus, cel mai probabil, în prima jumătate a veacului al VII-lea, de patriarhul Serghie al Constantinopolului. Sunt manuscrise care atribuie acatistul Sfântului Roman Melodul, trăitor în veacul al VI-lea. După cum ne informează şi sinaxarul din Triod, acest imn ar fi fost cântat pentru prima dată în timp ce Constantinopolul era asediat de armatele persane şi avare, în anul 626, pe vremea împăratului Eraclie. Fiind înconjurat atât pe apă, cât şi pe uscat, de păgâni, oraşul se afla într-o situaţie critică, fapt pentru care patriarhul a organizat o procesiune, împreună cu tot poporul, pe zidurile cetăţii, cu icoana Maicii Domnului din Biserica Vlachernelor, veşmântul Sfintei Fecioare şi Crucea Răstignirii, cântând acest imn. Cert este că o furtună a distrus flota păgână care asedia oraşul, permiţând armatei imperiale să învingă şi să înlăture pericolul care venea de pe uscat. Victoria a fost pusă pe seama ajutorului Maicii Domnului, care a răspuns rugăciunilor din acatist. E greu însă de crezut că imnul acatist a fost alcătuit atunci. E mult mai probabil că el exista deja, însă folosirea lui a fost „generalizată“ cu acest prilej. De altfel, astfel de imne au mai fost alcătuite, de-a lungul timpului, cu prilejuri mai mult sau mai puţin asemănătoare. Au fost păstrate şi în cărţile de rugăciuni şi sunt folosite cu multă evlavie de credincioşi.
(diac. George ANICULOAIE)