Sfântul Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului

În timpul împăratului Constanţiu (337-361), după moartea arhiepiscopului Maxim (333-350), scaunul episcopal al Ierusalimului a fost ocupat de Chiril, un apărător al dreptei credinţe. În vremea aceea, pe scaunul de la Cezareea Palestinei se găsea Acaciu, care mărturisea că Fiul nu este de o fiinţă cu Tatăl. Chiar dacă a fost depus de Sinodul din Sardica, Acaciu a rămas în scaunul episcopal şi, pentru că era prieten cu împăratul, l-a depus pe Chiril şi l-a alungat din Ierusalim. Sfântul Chiril a venit la Tars. După sinodul de la Seleucia, din 359, care a condamnat din nou pe Acaciu, acesta a plecat la Constantinopol şi l-a acuzat în faţa împăratului pe Chiril, care a fost surghiunit. După moartea lui Constanţiu, împăratul Iulian a poruncit să revină toţi episcopii surghiuniţi. Atunci s-a întors şi Sfântul Chiril, reluându-şi scaunul episcopal de la Ierusalim, însă la scurt timp a răposat.

Tot astăzi, Biserica face pomenirea a zece mii de mucenici; a Sfinţilor Mucenici Trofim, Evcarpion şi cei împreună cu dânşii, şi a Mariei, sora lui Lazăr, care a uns picioarele Domnului Iisus Hristos cu nard.

Mâine, Biserica face pomenirea Sfinţilor Mucenici Hrisant, Daria şi Ilaria

(denia Acatistului Bunei Vestiri).