Sfântul Sofronie, născut în anul 550, în Damasc (Siria), a fost profesor de retorică, însă cunoştea foarte bine şi Sfânta Scriptură. Sofronie a stat 20 de ani la Mănăstirea lui Teodosie din Ierusalim sub ascultarea Sfântului Ioan Moscu. De aici, a plecat la Mănăstirea Sfântului Sava de lângă Iordan. Ca patriarh al Ierusalimului, ales în anul 634, a alcătuit o Antologie cu 600 de texte din Părinţii Bisericii în care a condamnat erezia monotelistă. A plecat la Domnul în anul 638, la puţin timp după cucerirea Ierusalimului de către arabi, dar nu înainte de a negocia cu Omar I recunoaşterea libertăţilor civile şi religioase ale creştinilor şi evreilor în schimbul plătirii unui tribut. De la Sfântul Sofronie au rămas numeroase texte liturgice, omilii, texte teologice, hagiografice şi poetice şi rugăciuni, cum ar fi rugăciunea de la Sfinţirea cea mare a apei, de la Bobotează, şi „Viaţa Sfintei Maria Egipteanca“.
(diac. George ANICULOAIE)