Sfântul Chir era din Alexandria Egiptului şi ajunsese, cu darul lui Dumnezeu şi după multă învăţătură, doctor iscusit, încât tămăduia bolile trupeşti şi sufleteşti ale oamenilor, fără plată, ci binevestind în acest fel credinţa creştină. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, a fost pârât la dregătorul cetăţii. După ce a aflat acestea, Sfântul Chir a plecat din Egipt în Arabia. A intrat în viaţa pustnicească şi multe şi minunate tămăduiri a făcut, încât s-a răspândit vestea despre el pretutindeni. În timpul acela era la Ierusalim un dreptcredincios, Ioan, din Edesa, care fusese mult timp ostaş. Aflând Ioan de Sfântul Chir, s-a dus pe urmele lui în Alexandria şi Arabia. A devenit ucenicul lui, ajutându-l în misiunea lui. Cutreierau împreună cetăţile şi satele, uniţi în gânduri, învăţând cuvântul lui Dumnezeu şi vindecând toată boala. Însă, prigonitorii au prins pe o femeie creştină, Atanasia, împreună cu fiicele: Teodota, Teoctista şi Eudoxia. Şi pentru ca nu cumva să renunţe la credinţă din cauza chinurilor, Chir şi Ioan mergeau la ele la temniţă şi le îmbărbătau. Dar dregătorul i-a prins şi pe cei doi doctori fără de arginţi şi după ce i-a supus la chinuri pe toţi, au primit mucenicia prin tăierea capetelor în jurul anilor 304-311.
(diac. George ANICULOAIE)