Duminica a 28-a după Rusalii

 „Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; şi a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că, iată, toate sunt gata! Şi au început toţi, câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor şi trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci şi pe neputincioşi, şi pe orbi şi pe şchiopi adu-i aici. Şi slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit, şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slujitor: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.” (Luca 14, 16-24)

Textul Evangheliei din Duminica a 28-a după Rusalii ne transmite, în rezonanţa liturgică a pregătirii pentru marele praznic al Naşterii Domnului, un mesaj ce are în prim plan apropierea noastră de Dumnezeu, definită ca o invitaţie - mereu valabilă - la Cina euharistică. Fragmentul din Sfânta Evanghelie după Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, capitolul al 14-lea, versetele 16-24, conţine relatarea pildei cinei celei mari sau a celor chemaţi la cină. De fiecare dată când citim această pildă regăsim, fără excepţie, tensiunea dată de diferenţa între cei care, pe de o parte, ratează printr-un refuz ancorat în necesităţile curente ale vieţii intrarea la cină şi bucuria comuniunii, şi cei care, aşezaţi la răscruce de drumuri sau de viaţă, sunt atraşi cu o forţă de iubire ce nu poate fi cuantificată spre bucuria împreună-cinării cu Dumnezeu.

Voinţa omului, singura oprelişte de a participa la Cina fără de margini

De atâtea ori ne scandalizăm de răul din jurul nostru şi ne dorim să putem face orice pentru un dram de dreptate. Şi în astfel de situaţii am face chiar orice, mergând şi până la forţarea lucrurilor, ca măcar puţină dreptate să se facă. Înţelegând această realitate dată de neputinţele noastre cotidiene, am mai putea spune că manifestarea de forţă iubitoare din pilda celor chemaţi la cină mai poate fi înţeleasă ca împotriva libertăţii omului? Cine nu se ascunde de lumină înţelege, de fapt, cât de bună este lumina şi nu îşi poate dori altceva decât bucuria vieţii în lumină, chiar şi până la nivelul de a fi silit să rămână în această bucurie.

Şi cu toate aceste invitaţii repetate, refuzuri şi siliri, încă mai este loc în casa lui Dumnezeu! Abandonând registrele matematice ale unei cine pământeşti în care totul este calculat în limitele umane, Cina lui Dumnezeu se arată ca o cină fără de margini, în care singura limită este voinţa omului de a participa, de a se lăsa silit de forţa iubirii infinite a lui Dumnezeu, sedus de lumina şi de bucuria comuniunii fără de margini cu Dumnezeu. Din expresia „s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc“ putem discerne sensul nădejdii în viaţa creştină. Pe temeiul acestor cuvinte evanghelice ştim că avem un loc pregătit de Dumnezeu în comuniunea Sa, în care ne aşteaptă, şi care ne este oferit cu dragoste cu condiţia înaintării noastre continue şi ferme în Dumnezeu, prin pocăinţă şi voinţă îndreptată spre bine.

Iubirea nemărginită a lui Dumnezeu faţă de toţi oamenii se deduce şi din dorinţa Tatălui ca această casă a comuniunii să fie plină. „Ca să mi se umple casa“ înseamnă dorinţa lui Dumnezeu de a-i avea în comuniunea tainică a Cinei veşnice din Împărăţia Sa pe toţi oamenii aduşi la existenţă şi mângâiaţi, prin aceasta, de o chemare la demnitatea cea unică de casnici ai lui Dumnezeu. Să ajungi în casa lui Dumnezeu, să te bucuri de Cina Împărăţiei lui Dumnezeu, toate acestea sunt expresii ale lucrării sfinţeniei în lume - în Biserica lui Hristos - şi dincolo de lume - în Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu.

Finalitatea euharistică a vieţii

Viaţa ca o invitaţie la Cina euharistică a Domnului nostru Iisus Hristos este tema principală a pildei cinei celei mari, pildă care încununează liturgic mesajul Bisericii de chemare şi de pregătire a creştinului pentru sărbătoare, în aceste zile de aşteptare în rugăciune şi post a tainei Întrupării Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

De la răspântiile propriilor noastre încercări, finalitatea euharistică a vieţii ni se arată atât prin textul biblic al Evangheliei acestei duminici, cât şi prin exerciţiile duhovniceşti propuse în această perioadă de post în Biserică, pentru abandonarea legăturii exagerate cu cele materiale şi pentru intrarea noastră în ceata celor care în ochii lumii sunt consideraţi nefericiţi, dar care se bucură de comuniunea vie cu Dumnezeu. În Biserică ne eliberăm de prejudecăţi şi de false motive. De formalisme care ascund de fapt patimi adânc înrădăcinate în suflet şi de înţelegeri sociale deformate cu privire la adevăratele valori şi bucurii ale vieţii. „Veniţi, toate sunt gata!“ sunt cuvintele care ne trezesc din letargia amânării dureroase şi fără sens a întâlnirii cu Dumnezeu şi care ne aduc în pragul unei alegeri cât se poate de urgente. La această chemare, noi cum vom răspunde?