Crucea este unul din cele mai importante simboluri creştine

Sărbătoarea Înălţarea Sfintei Cruci a rămas, după tradiţie, pe data de 14 septembrie, dată la care Patriarhul Ierusalimului, Macarie, a arătat poporului Crucea pe care fusese răstignit Hristos.

Sf. Împărăteasă Elena, mama Sf. Împărat Constantin cel Mare, a fost cea care a a descoperit în 326, la Ierusalim, Crucea pe care fusese răstignit Hristos.

Totodată, în această zi se sărbătoreşte şi recuperarea Sfintei Cruci din mâinile persanilor, ce s-a realizat în anul 629 de către Împăratul Romano-Bizantin, Heraclius. Ulterior, a fost depusă în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Crucea este unul din cele mai importante simboluri creştine, fiind menţionată ca "semnul Fiului Omului"(Matei, 24,30). Sinodul al şaptelea ecumenic( Niceea, 787) a stabilit definitiv că modul de cinstire al Sfintei Cruci să fie asemenea cu cel al Sfintelor Icoane, ea reprezentând semnul distinctiv al creştinilor.

Creştinii se legitimează închinându-se prin semnul Crucii, rostind "în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh", încheiând cu cuvântul "Amin" (care se traduce prin "Adevărat" sau "Aşa să fie").

Înainte de Hristos, Crucea era folosită ca element de tortură, pentru răstignire. Conform fostului Mitropolit al Vadului, Feleacului și Clujului, Bartolomeu Anania, Învierea lui Iisus Hristos şi sângele vărsat de acesta pe Cruce au transformat-o în altar şi simbol al biruinţei vieţii asupra morţii.
În limba română, cuvântul Cruce provine din latinescul "Crux".

În aceste zile, 13 şi 14 septembrie, în mai multe oraşe din ţară au loc procesiuni în cinstea acestei sărbători. Conform tradiţiei, această sărbătoare se cinsteşte prin post şi rugăciune, ca aducere aminte a patimilor şi răstignirii Mântuitorului. În tradiţia populară , busuiocul, menta, maghiranul şi cimbrul se duc la biserică pentru sfinţire, iar în timpul slujbei se păstrează lângă Cruce. Tot astăzi, începe culesul viilor.