Sfântul Cuvios Pimen cel Mare, Sfinţii Mucenici Fanurie şi Eutalia, Sfântul Osie, episcopul Cordobei

Sfântul Cuvios Pimen cel Mare, sau Avva Pimen aşa cum este cunoscut în Patericul egiptean, a fost un ascet, pustnic şi părinte duhovnicesc din pustiul Egiptului care a trăit între secolele al IV-lea şi al V-lea. Sfântul Pimen s-a dus de tânăr după cei 6 fraţi ai săi care deveniseră monahi în pustiul Sketis. În anul 407, Sketisul a fost pustiit de barbarii mazici, iar Pimen şi fraţii săi au plecat spre alte locuri mai liniştite. Monahii s-au stabilit pe cursul superior al Nilului, în zona Therenutis. Deşi era cel mai înzestrat monah de Dumnezeu cu darul învăţării celorlalţi, Pimen nu vorbea niciodată înaintea fratelui lui mai mare Anuv, ori dacă vorbise înaintea lui un bătrân. Pimen avea o viaţă austeră, trăia cu foarte puţină hrană şi învăţa că omul trebuie să fie cumpătat pentru a-şi stăpâni poftele şi a-şi păstra trupul sănătos. El spunea: "Tot ceea ce depăşeşte măsura, de la diavolul este". Sfântul Pimen a trecut din această viaţă la câţiva ani după Sfântul Arsenie cel Mare (449). Astăzi se face pomenirea Sfinţilor Mucenici Fanurie şi Eutalia şi a Sfântului Osie, episcopul Cordobei.

(M. Nedelcu)