Sfaturi despre rugăciune, spuse de Sfântul Isaac Sirul

Vorbind despre rugăciune, Sfântul Isaac Sirul spune că ea este „cerere, grijă şi dorirea de ceva: fie izbăvirea de relele de aici sau de cele viitoare, fie dorinţa celor făgăduite sau cererea a ceva prin care omul să fie ajutat să se apropie de Dumnezeu. În aceste mişcări se cuprind toate formele rugăciunii“ („Cuvinte către singuratici“, pp. 171-172). Rugăciunea curată (continuă) este mai importantă decât orice altă slujbă, de aceea el scriind pentru monahii eremiţi, care după o perioadă petrecută în mănăstiri s-au retras în singurătate, arată că ei trebuie să urmărească ceea ce este mai important, astfel că acela care a primit rugăciunea curată nu greşeşte dacă va neglija slujba canonică, pe când dacă a primit-o în parte, în cealaltă parte trebuie să împlinească slujba canonică, căci împlinind-o pe aceasta cu râvnă vei fi luminat din nou şi vei ajunge la rugăciunea curată continuă. „Când e vremea unui lucru de seamă, nu te întoarce spre un lucru neînsemnat, spunea în chip acoperit fericitul Marcu Ascetul, fiindcă ştia că nu toată lumea atinge rugăciunea curată. Dar cei care o ating învaţă din dulceaţa ei că nu este lucru mai mare decât ea. Când eşti lipsit de ea, atunci e bine să nu neglijezi slujba canonică. Dacă ai primit-o în parte, atunci în cealaltă parte ţine slujba canonică până la ultima suflare; căci râvna ta pentru slujbă te va face să fii luminat din nou şi să ajungi la rugăciunea continuă“ (ibidem, p. 239).

Rugăciunea lăuntrică

Sfântul Isaac mai arată că lucrarea de căpetenie este cea a meditaţiei, a contemplării şi a rugăciunii lăuntrice, pentru că virtuţile sunt desăvârşite de cunoaştere, altfel sufletul este în întuneric. Virtuţile exterioare sunt considerate bune pentru oamenii din lume şi pentru cei din chinovii, pentru a ajunge la lucrarea ascunsă. Fără a neglija pravila de rugăciune, la care sfântul ţine ca reacţie împotriva messalienilor care pretindeau că rugăciunea curată este suficientă faţă de orice lucrare, însă cel singuratic nu trebuie să se ocupe peste măsură de rânduiala psalmilor, atunci când va fi atras mai presus de el, pentru a înţelege sensurile duhovniceşti ascunse în versete. Rugăciunea trebuie să-l introducă în lucrarea ascunsă, în adâncul său, în inima sa, unde se află Sfânta Sfintelor. De aceea, urmându-l pe Sfântul Marcu, el precizează: „Făptuirea trupească însoţită de o minte nelucrătoare e deşartă şi nefolositoare, şi adevărate sunt cuvintele fericitului Marcu Monahul: «Mulţi sunt cei care socotesc că lucrează dreptatea, dar care prin gândurile lor rele îşi surpă faptele bune»“ (Despre legea duhovnicească, p. 250).

(Pr. dr. Gheorghe IONAŞCU)