Rugăciunea este mărgăritarul sufletului

„Şi după aceea mergea Iisus prin Galileea, căci nu voia să meargă prin Iudeea, deoarece iudeii căutau să-L ucidă. Şi era aproape sărbătoarea iudaică a corturilor. Au zis deci către El fraţii Lui: Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, pentru ca şi ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care Tu le faci. Căci nimeni nu lucrează ceva în ascuns, ci caută să se facă cunoscut. Dacă faci acestea, arată-Te pe Tine lumii. Pentru că nici fraţii Lui nu credeau în El. Deci le-a zis Iisus: Vremea Mea încă n-a sosit; dar vremea voastră totdeauna este gata. Pe voi lumea nu poate să vă urască, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele. Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, căci vremea Mea nu s-a împlinit încă. Acestea spunându-le, a rămas în Galileea. Dar după ce fraţii Săi s-au dus la sărbătoare, atunci S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci pe ascuns. În timpul sărbătorii iudeii Îl căutau şi ziceau: Unde este Acela? Şi cârtire multă era despre El în mulţime; unii ziceau: Este bun; iar alţii ziceau: Nu, ci amăgeşte mulţimea. Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe faţă. (Ioan 7, 1-13)

Morala creştină este superioară eticii sau principiilor umaniste

Mulţi resping învăţăturile Domnului Iisus Hristos din motive de conştiinţă, deoarece sunt împovăraţi cu multe păcate. Viaţa lor are multe umbre şi lucruri care din punct de vedere moral sunt condamnabile. Morala creştină are la bază poruncile divine ale Domnului Hristos. Morala creştină este superioară eticii sau principiilor umaniste. Astfel, din reflex privim cu superioritate sau chiar respingem pe Domnul Hristos şi învăţăturile Sale şi ne amăgim cu impresia că suntem liberi şi dispunem cum dorim de viaţa noastră. Fiecare îşi face propria părere despre cum ar vrea să fie Dumnezeu, despre ceea ce este sau nu este păcat. Unii afirmă că învăţăturile creştine nu ar mai fi aplicabile omului modern. Dar cei de astăzi nu au şi ei nevoie de stâlpii moralităţii şi ai normalităţii? Şi în „secolul vitezei şi al lumii“ avem nevoie de puţină tihnă la umbra Crucii şi de un bob de lumină din Hristos - Lumina lumii. Rugăciunea este mărgăritarul sufletului, iar credinţa în Dumnezeu este roua inimii.

(Pr. Dumitru PĂDURARU)