Joia Mare. Semnificaţia Zilei.

În Joia Mare, la Cina cea de Taină, Mântuitorul se încinge cu ştergar şi spală picioarele ucenicilor, fiecăruia pe rând. Ei sunt înfricoşaţi de acest gest, îndeosebi Petru, care nu acceptă ca Domnul şi Învăţătorul să se facă lor rob - ei, care erau ucenicii Lui - şi să se smerească, spălându-le şi sărutându-le picioarele. Taina acestui gest ei nu o pot cuprinde cu mintea, dar Dumnezeu îi spune lui Petru 'Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de Mine' (In. 13, 8), şi îi explică în continuare : 'Dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori ca să spălaţi picioarele unii altora. Căci v-am dat vouă pildă, ca, precum v-am făcut Eu vouă, aşa să faceţi şi voi' (In, 13, 14-15) şi mai încolo 'Fericiţi sunteţi dacă le veţi face' (In, 13, 17).

Tradiţii în Joia Mare

În Joia Mare, oamenii merg la biserică să se spovedească şi împărtăşească. Seara, lumea se duce la priveghi, la denie, toţi în haine de doliu, iar în Maramureş făcute din pânză albă şi cusute cu negru.

Vopsitul ouălor în roşu se face în Joia Mare, urmând ca în Sâmbăta Mare să se coacă pasca şi cozonacul ce vor fi aduse la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfinţite.
Patru lucruri sunt prăznuite în Joia Mare: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina Domnească la care s-a instituit Taina Împărtăşaniei (Euharistia), rugăciunea din grădină Ghetsimani şi prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă.

Dintre obiceiurile din Joia Mare amintim:

- se fac focuri în curtea casei, pentru ca morţii să se poată încălzi. Focul din Joia Mare se face aprinzând pentru fiecare mort câte o grămăjoară, dacă vreţi să fie şi ei luminaţi pe lumea cealaltă. În unele locuri se duc la biserică băuturi şi mâncăruri, care se sfinţesc şi se dau de pomană, pentru sufletul morţilor. În alte părţi se împart la biserică colivă şi colaci;

- o altă tradiţie este nunta (măritarea) urzicilor, ceea ce înseamnă înflorirea şi, implicit, încetarea acestora de a mai fi bune de mâncat;

În Vinerea Mare nu se mai slujeşte Sfânta Liturghie, se ţine post negru şi nu lucrează nimeni nimic, nici măcar clopotele nu se trag. Dacă trebuie vreun mort îngropat, se-ngroapă numai cu bătaie de toacă. De când se slujeşte Punerea în Mormânt şi până în ziua Învierii, nu se trag clopotele.

(www.traditii.ro)