„Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea. „Matei 21, 23-27
Pentru că suntem în post, să înţelegem rostul acestuia
Probabil şi pe buzele multor contemporani de-ai noştri stă întrebarea: cu ce putere, cu ce autoritate ne cere Domnul Iisus Hristos să postim, să ne rugăm, să ne îngrijim de suflet? El pune ordine divină într-o aparentă ordine dezordonată a acestei lumi. În loc de eternă flecăreală şi degradantă bârfă, El ne îndeamnă la rugăciune. În loc de exagerată lăcomie a pântecului, El ne îndeamnă la post. În loc de exacerbata grijă faţă de propria imagine, El ne atrage atenţia la cele trebuitoare sufletului. Pentru că suntem în post, să înţelegem rostul acestuia. Domnul Hristos ne spune: “demonii nu ies decât cu post şi cu rugăciune“. Înmulţind rugăciunea, găsim rostul postului; postind, aflăm sprijin şi răspuns la rugăciunile noastre. În post ne regăsim energiile de care avem nevoie pentru a lupta cu neîmplinirile vieţii. Astfel se construieşte în inima fiecărui creştin sălaşul păcii şi al bucuriei divine. Părintele Cleopa Ilie aşa ne învaţă: „Postu-i maica sănătăţii şi lungimea vieţii!“.
(Pr. Dumitru PĂDURARU)