Chipul femeii sfinte în imnografie

„Odor al fecioriei, rai închis, jertfă sfinţită, locaş dumnezeiesc, mireasă a lui Hristos cu totul nestricată şi chip însufleţit; pildă sihaştrilor, podoabă mucenicilor, fântână ce izvorăşte râuri de tămăduiri, te-ai arătat celor ce săvârşesc pomenirea ta, Anastasia prealăudată.“ (Stihira a 3-a de la „Doamne, strigat-am“)

Stihira pe care am ales-o astăzi ne duce cu mintea la un fapt deosebit, despre care s-a scris prea puţin sau chiar deloc, şi anume: chipul femeii sfinte în imnografie. Când spun că nu s-a scris prea mult despre această temă, mă gândesc, mai întâi de toate, la imensul material imnografic în care ni se prezintă, într-o multitudine de metafore şi comparaţii, chipul preacinstit al Maicii Domnului. Mai mult chiar, putem afirma, fără nici o rezervă, că nu există parte a imnografiei în care să nu găsim imne adresate Maicii Domnului. Este de neînţeles totuşi faptul cum acest tezaur inestimabil al imnografiei bizantine rămâne necercetat. Trebuie să precizăm că, alături de chipul Maicii Domnului, în imnografie mai întâlnim şi chipurile sfintelor femei care au strălucit cu virtutea, cu fapta şi cu viaţa. Muceniţe, mame, văduve sau fecioare, toate au căutat, mai presus de orice, să placă Mirelui lor Hristos. Pentru a ne convinge de măreţia şi frumuşeţea împodobirii, de către imografi, a chipului sfintelor femei creştine, este de ajuns să privim Mineiele. Dintre toate împodobirile imnografilor, acelea a chipului mucenicesc le întrece parcă pe toate: „Mieluşeaua Ta, Iisuse, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez întru Tine; ci ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie“. Dacă privim cu atenţie exultanţa sfântă a muceniţelor, vom constata că este vorba, de fapt, doar de o răsturnare a discursului Cântării Cântărilor. În viziunea imnografilor creştini, adevăratul sens al căutării dintre Mire şi mireasă este faptul că mireasa îşi caută Mirele. De altfel, această viziune îşi are obârşia în Sfânta Scriptură, mai precis în „pilda celor zece fecioare“ (Matei 25, 1-12). În ceea ce priveşte chipul muceniţelor femei, acesta străluceşte mai ales atunci când îmbracă haina fecioriei. Pildă a acestei străluciri a fost cea pe care o serbăm astăzi, Sfânta şi Preacuvioasa mare Muceniţă Anastasia Romana.

(Nicolae Preda)