Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Biserica Ortodoxă Română a rânduit, prin hotărâre sinodală, în anul 1992, ca pe data de 16 august a fiecărui an să fie pomeniţi în calendar Sfinţii Martiri Brâncoveni, adică Constantin Vodă Brâncoveanu cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei, şi sfetnicul său de taină Ianache, canonizaţi în acelaşi an, care au suferit moarte martirică prin decapitare într-o duminică de august, 15, a anului 1714, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, în care zi, deci, voievodul împlinea vârsta de 60 de ani şi a cărui domnie se consumă între anii 1688-1714, la cumpăna dintre veacurile XVII-XVIII, o epocă fecundă a culturii din Ţara Românească şi ale cărei realizări brâncoveneşti de excepţie în arealul răsăritean au trecut şi dincolo de graniţele ţării, în Levant, cum am aflat din Acatist.
Cu acest prilej de aducere aminte a jertfei Brâncovenilor care au preferat moarte martirică decât să se lepede de dreapta credinţă strămoşească, în parcul Bisericii monument „Inmemoriam”, cu hramul Naşterea Maicii Domnului, de lângă Palatul de Justiţie, la grupul statuar al Brâncovenilor, a fost oficiat Acatistul Familiei Brâncoveanu, de părintele paroh Viorel Ioan Vârlan şi preot slujitor Dumitru Airinei, la care au participat câteva persoane fidele parohiei noastre.
„Aţi ascultat cuvintele Acatistului cât de tulburătoare sunt. Constantin Brâncoveanu a fost un mare om, un mare român, care a zidit atâtea şi atâtea biserici, care a impus stilul ce-i poartă numele. A fost un mare martir, pentru că în faţa lui au murit cei patru fii care şi-au dat jertfa ca să nu-şi vândă credinţa. Este un semnal pentru cei care cred că şi credinţa este de vânzare, de negociat”, a spus în cuvântul său de învăţătură către credincioşi părintele paroh Viorel Ioan Vârlan.
Tot sfinţia sa a mai subliniat: „Credinţa este poarta care ne duce către Împărăţia lui Dumnezeu, fapt pe care Constantin Brâncoveanu l-a înţeles cel mai bine, când l-a îndemnat pe fiul său cel mai mic, Mateiaş, care dorea să se turcească, cu cuvintele de îmbărbătare: <Mori în legea ta, fiul meu, pentru că Hristos îţi va da cununa biruinţei>. Lor, acestora, le aducem un cuvânt de laudă şi slavă lui Dumnezeu, pentru că sunt din neamul nostru românesc.”
Şi despre personalitatea complexă a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt a pomenit părintele: „El a păzit hotarele ţării şi a zidit biserici. Prin Sfânta Cruce Hristos a biruit lumea, prin Sfânta Cruce noi biruim pe Diavolul. La hramul Adormirii Maicii Domnului a Mănăstirii Putna, Înalt Preasfinţitul Pimen a spus că nu e om care măcar o dată în viaţă să nu se fi închinat la Mormântul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.”
