O istorie teologică a Crezului

La Editura Basilica a Patriarhiei Române a fost publicată de curând cartea cu titlul „Cred, Mărturisesc şi Aştept viaţa veşnică“. Lucrarea pr. conf. dr. Daniel Benga descrie, într-o viziune teologică creatoare, istoria Simbolului Niceo-Constantinopolitan, plecând de la sumarele de credinţă ale Bisericii primare.

Lucrarea, ce conţine peste 400 de pagini, dezvăluie cititorilor necesitatea cunoaşterii istoriei şi teologiei Crezului Niceo-Constantinopolitan, pentru ca toţi credincioşii, „având credinţă să se supună lui Dumnezeu; supunându-se Lui, să ducă o viaţă fericită; ducând o viaţă fericită, să-şi cureţe inima, şi cu inima curată să înţeleagă ceea ce cred“, după cum considera Fericitul Augustin. Totodată este evidenţiat curajul Sfinţilor Părinţi niceeni de a accepta elenizarea limbajului credinţei (de ex. omoousios), pentru a dezeleniza conţinutul acesteia şi a salva revelaţia biblică în faţa filozofiilor antice. „Cred, Mărturisesc şi Aştept viaţa veşnică“ este o lucrare ce prezintă istoria Crezului, ca un model pentru o teologie contextuală şi realistă, o teologie ancorată în provocările lumii. Sinodalii, majoritatea episcopi, nu au formulat o mărturisire de credinţă într-un mod teoretic, ci acest decret sinodal era pus în acord cu viaţa lor duhovnicească şi a comunităţilor pe care le reprezentau şi din care ei proveneau. Simbolul de credinţă a fost unul scris, în primul rând, cu sângele martirilor. Conceptele şi termenii folosiţi în formularea credinţei trebuiau să redea ceea ce Sfinţii Părinţi înşişi au trăit şi gustat prin credinţa în Hristos. „Erau mulţi care se distingeau prin harismele apostolice, iar mulţi purtau stigmatele Domnului Iisus pe trup (…) Pavel, episcopul Neocezareei, a fost lovit de furia lui Liciniu; ambele mâini i-au fost legate, folosindu-se la aceasta fierul roşu, zgârcindu-se astfel şi omorându-i-se nervii de mişcare a articulaţiilor. Altora le-a fost scos ochiul drept, iar alţii aveau genunchiul drept mutilat. În numărul acestora era şi Pafnutie Egipteanul. Într-un cuvânt, se putea vedea aici (la sinod) o mulţime de martiri strânşi la un loc“ (Teodoret, Episcopul Cyrului, „Istoria bisericească“, I, 7, 3-6).

Câteva dintre subcapitolele lucrării (7.4-7; 8.2 şi 8.3-8.4) au fost publicate deja. Două au fost susţinute ca referate la două simpozioane internaţionale, dedicate Crezului Niceo-Constantinopolitan, desfăşurate la Arad şi Bucureşti în 2010, iar unul a fost publicat în revista „Ortodoxia“ a Patriarhiei Române.