ASCOR Suceava - 20 de ani de prietenie

Prietenia aceasta a tinerilor studenți numită ASCOR (Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România) a fost pentru mulți dintre noi un vis frumos și un timp binecuvântat al vieții noastre. De fapt, este impropriu spus timp, pentru că în entuziasmul pe care-l trăiam eram oarecum în afara timpului. Cunoșteam în fiecare zi oameni noi și aflam mereu lucruri uimitoare. A fost primăvara sufletului nostru. Am descoperit o mulțime de locuri împreună. Cine mai cunoștea ca noi mănăstirile, schiturile și munții din Nordul Moldovei? Cine dintre colegi citea ca noi toate cărțile religioase care apăreau pe la pangare, la Sfântul Ioan, pe Zamca sau pe tarabele din față de la Bucovina? Cine cunoștea ca noi bisericile din Suceava? Desaga este plină de amintiri frumoase, dar și de încercări trăite împreună. Am avut o tinerețe binecuvântată.

Am întâlnit nu demult un fost ascorean, acum șeful unei instituții în Piatra Neamț. Ne-am adus aminte împreună de conferințele ținute de părintele Teofil Pârâianu, de părintele Ioanichie Bălan, de părintele Galeriu... Ne-am adus aminte de câteva din pelerinajele organizate atunci.

Mi-a mărturisit despre eforturile lui de a reface împreună cu copiii și soția pelerinajele făcute altădată cu prietenii lui, studenți ASCOR ca și el. La serviciu a așezat icoane frumoase în toate încăperile, iar pe angajații încercați de viață îi îndrumă spre Biserică.

M-am bucurat mult, fără cuvinte. Am spus atunci în glumă că Ascorul este o bombă cu efect întârziat.

Rolul ASCOR

„Tehnic vorbind”, putem spune că Ascorul a avut rol intern, de formare a membrilor asociației și un rol misionar/extern. Asociația a avut un rol formativ pentru membrii ei activi și totodată un rol de propovăduire a valorilor creștine. Nu se poate face însă o delimitare netă între cele două roluri.

Rolul intern? Studenții care au făcut parte din această asociație și care au lucrat pentru a susține voluntar proiectele ei au avut parte de experiențe care i-au ajutat să-și îmbunătățească abilitățile și totodată au contribuit la dezvoltarea personalității lor. Ceea ce este cel mai important însă este apropierea lor de Biserică. Mulți studenți au înțeles că au nevoie de un duhovnic și că trebuie să se împărtășească cu sfintele taine pentru a avea nădejdea vieții veșnice.

Rolul extern, misionar? Transmiterea bogăției și frumuseții vieții Bisericii prin corul tinerilor care a adus bucurie multor inimi în perioada colindelor sau dând răspunsurile la Sfânta Liturghie; prin organizarea conferințelor din cele două posturi mari și nu numai, de care s-au bucurat mulțime de suceveni; prin mărturisirea pe care studenții au făcut-o în familiile lor dar și printre prietenii și colegii de facultate; prin organizarea de pelerinaje de neuitat; prin activitățile la azilele de bătrâni și la orfelinate; prin confecționarea de icoane, cruciulițe, metanii, etc.

Toate acestea au contribuit la a se face cunoscută Biserica, valorile și tinerețea ei în Cetatea noastră, Cetatea Sucevei, dar și mai departe.

Un număr considerabil de studenți, membri Ascor au devenit monahi și monahii.

Pelerinajele la mănăstiri i-au familiarizat cu viața monahală. O parte dintre studenți au preferat să se spovedească la părinți monahi. Unii dintre tineri au început să-și petreacă vacanțele la mănăstire exersând ascultarea și tăierea voii. Așa se face că la terminarea studiilor au hotărât să îmbrățișeze viața monahală. 

În cadrul acestei prietenii Ascor, studenții au avut posibilitatea unei confruntări obiective cu ei înșiși, binevenită pentru propria lor creștere.

Ce este tinerețea? Este un timp privilegiat pe care Dumnezeu îl dăruiește fiecărei ființe umane pentru a-și afla vocația; timpul când fiecare caută, asemenea tânărului din Evanghelie, un răspuns la întrebările fundamentale legate de sensul existenței sale.

Fiecare tânăr are în adâncurile lui căutarea lui Dumnezeu. Trebuie doar să-și rămână fidel lui însuși. Ideal este ca în această căutare să fie acompaniat.

Trăim o presiune a vremurilor (chiar o tiranie) ce se desfășoară într-un ritm greu de suportat de către ființa umană. Unii încearcă să iasă din această situație printr-o resemnare pasivă. Se ajunge să se trăiască din obișnuință.

Cum pot tinerii să rămână fideli Tradiției Ortodoxe trăind într-un context social care se schimbă atât de repede? Sunt întrebări pe care cu toții ni le punem (părinți, preoți, profesori)?

Tinerii, pe măsură ce cresc, se vor întâlni și confrunta cu tot mai multe și noi dificultăți care caută clarificări și sfătuire. Cine răspunde întrebărilor pe care le au? Cum ieșim în întâmpinarea căutărilor lor și cum îi însoțim în drumul pe care-l au de parcurs, fără să le îngrădim libertatea și totodată...fără să-i părăsim?

Tinerețea este un timp special al alegerilor și deciziilor. Hotărârile luate acum le vor marca întreaga viață.

Un mic răspuns la toate aceste provocări a fost și este în Suceava această asociație a Bisericii, care, grație rugăciunilor, conferințelor, pelerinajelor, lecturilor pe care le fac împreună, oferă cu timpul o vedere clară asupra problemelor vieții. Aici află că nu sunt singuri. Primesc aici curajul de a căuta soluții împreună.

Vremuri noi...

Din punct de vedere religios, perioada adolescenței este o perioadă de mare vulnerabilitate morală.

Gloria vedetelor de care se atașează dă tinerilor iluzia libertății. Dar ce libertate? Tinerii revendică dreptul la libertate mai ales în ce privește sexualitatea.

Suferințele de la vârsta maturității (divorțul, singurătatea, depresia...) sunt datorate ideilor false și periculoase legate de prietenie, dragoste, viață, pe care tinerii și le însușesc de la alți tineri de vârsta lor sau din mass-media.

Tinerii care se bucură de activitățile organizate pentru ei în Biserică vor ține minte, peste ani, că Biserica le-a întins o mână. Nu i-a lăsat singuri.

Vremurile cu toate noutățile, ofertele lor, se demodează. Dumnezeu nu se demodează niciodată.

Epoca noastră cere mai înainte de toate o pedagogie de sens pentru tineri. O pedagogie de sens al vieții. Educația care nu este capabilă să transmită un sens celui educat nu este o educație completă; și aș îndrăzni să spun că nu este cu adevărat o educație. 

În Biserică mulți tineri au aflat sens și au aflat răspunsuri autentice la întrebările fundamentale ale vieții.

Lucrul pe care-l așteaptă poate cel mai mult un tânăr din relația cu noi (preot, profesor, părinte) este să-l ajutăm să-și dezvolte darurile pe care Dumnezeu le-a sădit înlăuntrul său. Să i le descoperim și să le punem în valoare. Avem credința că nimeni nu se poate împlini cu adevărat decât în Biserică.

Tinerii au deasemenea nevoie să fie iubiți. Suferința intimă a tânărului (aproape niciodată exprimată) este aceea de a trăi într-o lume fără iubire, fără iubire sinceră.

Prin atenția pe care le-o acordăm, prin dragostea noastră sinceră, noi îi ajutăm să fie ei înșiși și să dăruiască ceea ce au mai bun din ei, pentru binele lor personal și pentru binele comunității.

Timpul vieții prezente poate fi timpul împătimirii sau timpul despătimirii, timpul dumiririi și al luminării sau al întunecării.

Tinerii noștri au fost în peisajul Cetății Sfântului Ștefan o pată de culoare și o rază de lumină. Pomul se cunoaște după fructe. Ascorul ca asociație, acum după 20 de ani, se cunoaște după roadele pe care le-a adus. Roade frumoase. Doar Dumnezeu le poate judeca pe toate.

Mulțumim Înaltpreasfințitului Pimen pentru binecuvântare și sprijin, preoților care au investit timp și energie, profesorilor care s-au implicat în activitățile Ascor, părinților studenților care au avut răbdare cu împrăștiații și ulițarnicii lor copii, și nu în ultimul rând tinerilor din toate generațiile care și-au dăruit tinerețea și entuziasmul Bisericii.

(Părintele Nicodim PETRE)