Dacă există Dumnezeu de ce nu L-a văzut nimeni niciodată?

Întrebarea este una capcană, dar are ca menire să deschidă o dezbatere mereu actuală: dacă Dumnezeu există, de ce El nu mi se arată? de ce nu-L pot vedea? Deşi eu ştiu că mă ajută şi este mereu lângă mine, deşi îl simt cum intervine de multe ori pe zi în viaţa mea, totuşi nu-L văd.

Prima etapă

Au fost vremuri când mulţi oameni L-au văzut pe Dumnezeu şi au vorbit cu El.La început Adam şi Eva vorbeau cu Dumnezeu faţă către faţă aşa cum vorbim noi cu cei dragi ai noştri, şi se bucurau de prezenţa Lui permanent. Dar fiind ei ispitiţi de diavol au căzut în plasa mândriei, gândind că vor fi ca Dumnezeu dacă vor mânca din pomul binelui şi al răului. Dumnezeu îi avertizase dinainte că dacă vor gusta din acel pom vor muri. Imediat ce au păcătuit iată ce s-a întâmplat:

"De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.

Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului. Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde eşti?" Răspuns-a acesta: "Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns". Şi i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?" "

Adam şi Eva au cunoscut că erau goi, şi-au pierdut inocenţa pe care o aveau de la început, şi au început să perceapă instinctul sexual. Din acest moment Adam şi Eva au intrat în cercul vicios al morţii, al coruptibilităţii, al degradării. Şi-au pierdut veşnicia vârstei, începând uşor uşor să îmbătrânească.

Este foarte important să sesizăm atitudinea celor doi imediat ce au greşit: "s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu". Neascultarea lor şi păcatul săvârşit au început să-i îndepărteze de Dumnezeu. Au fost izgoniţi din rai şi au primit pedeapsa care urma să-i înveţe calea înapoi spre comuniunea cu Dumnezeu.

Aceasta a fostprima etapă, când omul îl vedea pe Dumnezeu faţă către faţă, şi vorbea cu El fără nici un impediment.

Etapa a II-a

După căderea în păcat începe a doua etapă, Dumnezeu li se arată oamenilor mult mai rar, şi doar unora, prin diferite chipuri. Din acest moment Dumnezeu începe să se descopere omului căzut în mod treptat, din ce în ce mai evident, dar mereu apelând la libertatea noastră. De atunci şi până astăzi Dumnezeu nu S-a impus descoperindu-Se oamenilor cu forţa, peste voia lor, ci S-a arătat celor cu inima curata, care-şi doreau acest lucru.

Aşa se face că Avraam l-a primit pe Dumnezeu la stejarul din Mamvri în chipul celor trei îngeri, lui Iacov i s-a arătat Dumnezeu prin chipul unei scări care urca până la cer, lui Moise prin rugul aprins. Mulţi prooroci din perioada Vechiului Testament au vorbit cu Dumnezeu, auzindu-i doar vocea, primind porunci şi sfaturi pentru a îndruma poporul lui Israel.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune foarte frumos că noi n-am fi avut nevoie de Sfintele Scripturi dacă nu cădeam în păcat, pentru că vorbeam cu El faţă către faţă, iar poruncile Sale s-ar fi întipărit pe tablele de carne ale inimilor noastre. Căzând în păcat Dumnezeu a dat tablele legii lui Moise ca să îndrume poporul şi să-l ferească de fărădelegi, prezenţa Lui fiind înlocuită de cuvânt. Depărtându-ne prin greşeli de Dumnezeu, El ne vorbeşte prin scripturi, ca şi cum ar trimite o scrisoare unui prieten îndepărtat.

Etapa a III-a

În anii Vechiului Testament, Dumnezeu este văzut de oameni prin minunile mari pe care le făcea cu poporul Israel, prin proorocii pe care-i trimitea, prin cuvintele lor înalte şi prin trăirea lor aleasă. Acum Domnul se face văzut ca un Dumnezeu drept care pedepseşte fărădelegea şi care-şi ocroteşte poporul de păcatele foarte mari ale popoarelor păgâne, Creatorul întregii lumi şi Unicul şi singurul Dumnezeu adevărat între toţi dumnezeii auziţi de lume. Această etapă era un pregătitoare pentru un moment culminant: venirea lui Mesia, alesul lui Dumnezeu, care era aşteptat de toţi evreii cu mare interes. De aici începe etapa a treia.

Totul a culminat cu întruparea Fiului lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara. Iisus Hristos, om şi Dumnezeu adevărat, a fost şi este pentru umanitate până acest moment, modul cel mai clar în care Dumnezeu S-a descoperit lumii. În perioada Noului Testament oamenii L-au văzut pe Dumnezeu mergând printre ei, făcând minuni mari, vorbindu-le cu o putere şi cu o înţelepciune pe care n-a mai avut-o nimeni niciodată. Dumnezeu a locuit printre oameni 33 de ani. Unii L-au cunoscut ca Dumnezeu, alţii doar ca un mare profet, iar alţii doar ca un simplu om. Hristos nu S-a impus nimănui aşa cum este El defapt, ci a lăsat la îndemâna fiecăruia să-l perceapă după inima lor. Hristos L-a făcut cunoscut pe Dumnezeu în Treime, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt.

Da! Au fost oameni care L-au văzut pe Dumnezeu, care L-au atins, care L-au luat in braţe de bucurie, care au vorbit cu El, oameni care i-au cerut ajutorul, care s-au plâns lui de neajunsurile vieţii. Ce s-a întâmplat în Israel în acei 3 ani în care Mântuitorul Hristos a propovăduit împărăţia cerurilor, nu s-a mai întâmplat niciunde şi nicicând în lume. Dumnezeu s-a făcut asemenea nouă ca să putem să-L percepem mai uşor şi ca să ne arate că este solidar cu nevoile noastre, simţind toate neajunsurile vieţii omeneşti chiar în trupul Său luat din Fecioara Maria. El a dus o viaţă fără păcat fiind mereu în comuniune cu Tatăl, dându-şi chiar viaţa pentru mântuirea noastră pe cruce.

Etapa a IV-a

A patra etapăîn vederea şi perceperea lui Dumnezeu este arătarea lui Hristos oamenilor după învierea Sa din morţi. Trupul Lui nu mai era unul material plin de stricăciune, atârnat spre nevoile primare: foame, sete, somn, căldură, etc., ci era un trup pnevmatizat, un trup plin de Duhul Sfânt, un trup care se hrănea din harului Sfintei Treimi şi nu mai avea nevoie de nimic.

Cu acest trup S-a arătat Hristos apostolilor şi femeilor mironosiţe. Hristos cel înviat arată altfel decât Hristos cel înainte de moarte. Hristos cel Înviat era plin de lumină acaparându-i pe toţi cei din jur cu energiile sale dumnezeieşti.

Toate arătările lui Dumnezeu pe pământ au fost consfinţite de libertatea omului, El neimpunându-se niciodată.

Etapa a V-a

În ultimaetapă, cea de-a cincea, când va veni sfârşitul lumii şi când toţi vom veni la judecată, Dumnezeu se va face văzut tuturor în mod deplin, ca fiind Creatorul şi Judecătorul lumii. Chiar şi cei păcătoşi care pe pământ au ales să nu-L cunoască şi să nu intre în relaţie cu El, sau chiar să-i nege existenţa, atunci stând faţă către faţă, vor fi copleşiţi de prezenţa Lui, şi vor cunoaşte imediat Adevărul. Atunci întreaga lume va înţelege tot ce s-a întâmplat şi-l vor mărturisi pe Dumnezeu aşa cum trebuiau s-o facă pe pământ.

Oamenii l-au văzut pe Dumnezeu şi încă pot să-l vadă şi astăzi, numai că El se arată doar celor curaţi şi smeriţi cu inima:

"Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu".

Acum două mii de ani lumea era păgâna iar astăzi sunt sute de mii de biserici închinate lui Dumnezeu în toată lumea. Cei care au construit aceste biserici mărturisesc prin asta că L-au văzut pe Hristos, sau i-au simţit prezenţa foarte puternic în viaţa lor.

Şi tu poţi să-l vezi pe Dumnezeu, dar El se arată doar celor fără de păcat, celor care iubesc şi se lasă iubiţi. Sfântul Antonie cel Mare a vorbit cu Hristos aşa cum vorbeşti cu un prieten, dar viaţa lui era una îngerească...

Sfântului Nicolae i s-a arătat în temniţă Hristos şi Maica Domnului ca să-l întărească în propovăduirea dreptei credinţe la Sinodul I ecumenic.

Sfântului Apostol Pavel i s-a arătat Hristos din cer deşi el nu-l văzuse niciodată.

Sfântul Apostol şi Arhidiacon Ştefan L-a văzut pe Hristos de-a dreapta Tatălui în Sfânta Treime când s-au deschis cerurile .

Sfinţii mereu L-au văzut pe Dumnezeu...

De ce nu se lasă Dumnezeu văzut păcătoşilor? Ca să-i încurajeze să iasă din boala lor, ca să conştientizeze că a-L vedea pe Dumnezeu e lucru mare şi înfricoşător, şi foarte de dorit... şi nu ceva mereu la îndemână. Noi oamenii mereu am fost atraşi să obţinem cu uşurinţă ceea ce nu putem ajunge.

Ştiind că e greu să ajungi a-L vedea pe Dumnezeu, cu siguranţă unii se vor încumeta a urca drumul anevoios al luptei cu patimile.

(Sursa: www.ortodoxiatinerilor.ro, Claudiu BALAN)