Acrivie şi pogorământ în Postul Naşterii Domnului

Părinte profesor, care este cea mai aspră zi din Postul Naşterii Domnului?

Ziua de 24 decembrie, sau Ajunul Crăciunului, este zi de ajunare, adică de post negru. Se ajunează, adică nu se mănâncă nimic, până la Ceasul al IX-lea, adică ora 15:00, după care se obişnuieşte să se consume, în multe părţi din ţară, grâu fiert amestecat cu miez de nucă, fructe şi miere, amintind de postul Proorocului Daniel şi al celor trei tineri în Babilon, care, deşi erau hrăniţi cu seminţe, s-au arătat "mai frumoşi decât cei hrăniţi cu multe desfătări". În ziua respectivă, în multe părţi din ţară se şi face pomană cu acest grâu fiert, ducându-se pe la casele rudelor şi ale celor nevoiaşi, împreună cu foiţe subţiri ca de plăcintă, coapte, în care se înfăşoară miez de nucă amestecat cu zahăr, numite "scutecele" Mântuitorului. În alte părţi din ţară, se posteşte până la apariţia luceafărului de seară. Această ajunare aminteşte de postul pe care îl ţineau în vechime catehumenii, adică cei care primeau Botezul în seara Ajunului Crăciunului, după care li se dădea prima Împărtăşanie. În ziua de Crăciun se mănâncă de dulce, în orice zi a săptămânii ar cădea sărbătoarea.

Există anumite pogorăminte referitoare la felul postirii?

Conform hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 2 februarie 1956, s-au îngăduit unele pogorăminte legate de respectarea disciplinei posturilor. Cât priveşte Postul Crăciunului, Sfântul Sinod a hotărât: copiii până la 7 ani nu sunt obligaţi să postească; pentru copiii între 7 şi 12 ani şi pentru credincioşii maturi bolnavi sau debili fizic, postul este obligatoriu numai în prima şi ultima săptămână din cele 40 de zile; în timpul Postului Crăciunului, copiii şi cei suferinzi pot consuma peşte, icre, ouă, lapte, brânză. Dacă vor să postească, o pot face.

În Postul Crăciunului nu se fac nunţi decât în situaţii speciale, cu dispensă chiriarhală şi cu masă adecvată şi comportare decentă. Postul Crăciunului, ca şi celelalte posturi, trebuie să fie nu numai o abţinere de la mâncăruri "de dulce", de la băutură şi de la plăceri trupeşti, ci şi o vreme de pocăinţă, de luptă împotriva patimilor, de practicare a virtuţilor şi în special a faptelor iubirii creştine - iertare, milostenie, întrajutorare frăţească - şi a rugăciunii.

(Ziarul Lumina)