Biserica din satul Pleşeşti, la ceas de sărbătoare

Credincioşii ortodocşi din parohia Cuvioasa Paraschiva, satul Pleşeşti, comuna Vultureşti, protopopiatul Fălticeni, se pregătesc pentru marea sărbătoare a resfinţirii bisericii care va avea loc vineri, 26 octombrie 2012. Sfântul locaş împlineşte în acest an o sută de ani de la târnosire, mai exact, pe data de 14 octombrie 1912 a fost sfinţită această biserică.

Istoria satului Pleşeşti este una bogată, având în vedere că acesta datează de peste şase secole, mai exact, în anul 1402 a fost închinat ca moşie mănăstirii Bistriţa, din judeţul Neamţ. Este o zonă deosebit de frumoasă, prin varietatea reliefului, dar şi prin livezile cu pomi fructiferi existente.

În ceea ce priveşte viaţa bisericii din satul acesta, este de remarcat că sfântul locaş s-a construit într-un timp record, având în vedere dimensiunile şi vremurile în care s-a zidit. Mai exact, lucrările au început în anul 1907 şi s-au finalizat în 1910. Apoi, până în anul 1912, s-a împodobit biserica cu cele necesare şi s-a sfinţit. Înaintea acestei biserici a existat o biserică mică din lemn, care data din anul 1774, cu hramul Buna Vestire. Aceasta din urmă, după sfinţirea celei noi, a fost cerută de Mitropolie, de către mai mulţi credincioşi care se stabiliseră în satul Bursuc, de lângă Paşcani. Din păcate, nu se mai păstrează acolo nimic, fiind distrusă în vremea regimului comunist. În curtea bisericii actuale, la Pleşeşti, mai exact în partea de miazăzi, se află ca mărturie Sf. Masă a bisericii vechi, fiind împodobită frumos, aşa cum se cuvine.       

„Slavă Bunului Dumnezeu pentru toate!”

Acestea sunt cuvintele cele mai potrivite pentru a exprima bucuria momentului resfinţirii bisericii din satul Pleşeşti.

Din încredinţarea Înalt Preasfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, am primit Harul Preoţiei, fiindu-mi încredinţată spre păstorire această parohie, închinată Sfintei Cuvioase Maici Paraschiva. Din momentul instalării, fapt petrecut pe 1 iulie 2010, am început a cerceta istoricul satului şi al bisericii, având ca izvoare arhiva bisericii, mărturiile unor credincioşi mai în vârstă, dar mai ales ale părintelui duhovnic Petru Irimescu, fiu al satului. Primind binecuvântare, întărire şi mult sprijin, atât spiritual, cât şi material, pe 1 septembrie 2010 am început lucrările de renovare a întregului complex bisericesc.

Astfel, la sfântul locaş s-a montat centrală termică, geamuri termopan, instalaţie electrică nouă, s-a schimbat duşumeaua, turnându-se şapă. În Sfântul Altar s-a pus parchet şi s-a recondiţionat Sfânta Masă. Întreaga biserică s-a împodobit cu patru policandre noi, patru iconostase şi mobilier nou în Sfântul Altar. Întreaga pictură a fost supusă unui amplu proces de recondiţionare, impus de starea deplorabilă în care se afla. La exterior s-a refăcut toată faţada, inclusiv acoperişul şi temelia. În jurul bisericii s-a săpat şanţ pentru captarea apei şi s-au turnat alei.

La casa de prăznuire s-a refăcut faţada, inclusiv acoperişul, iar în prelungirea ei s-a construit o magazie.

Sfânta Masă a bisericii vechi, cu hramul „Buna Vestire”, construită în anul 1774, şi care a fost mutată în satul Bursuc de lângă Paşcani, a fost recondiţionată, acoperită şi împodobită cu o cruce din piatră. Pe această cruce s-a ataşat o placă din marmură, cu numele tuturor preoţilor slujitori mutaţi la cele veşnice şi care au slujit Altarului bisericii satului nostru.

În curtea bisericii, au fost ridicate o fântână şi un lumânărar, ambele prin contribuţia majoră a unui alt fiu al satului, pe nume Gicu Jora.

Casa parohială a fost renovată în întregime, atât în interior, cât şi la exterior, fiind împodobită de jur împrejur cu un cerdac specific caselor ţărăneşti. În jurul casei, s-a făcut un gard din lemn, pe temelie de piatră, de aproximativ 250 metri.

Rugăciunile înaintaşilor

Sfântul locaş a fost împodobit cu noi obiecte necesare săvârşirii cultului, şi anume: Sfântă Evanghelie, candele pentru Sfânta Masă, candele pentru icoana Maicii Domnului, veşminte, cădelniţă, sfinte vase, acoperăminte pentru Sfânta Masă, dveră, mochetă şi multe altele. Toate acestea din dragostea unor credincioşi atât din sat, cât şi din afara acestuia, care se numără în rândul ctitorilor.

Dacă acum o sută de ani, acest sfânt locaş a fost ridicat în trei ani, mai exact 1907-1910, iar până în anul 1912, a fost pregătit pentru marea sărbătoare a sfinţirii, iată că istoria se repetă şi, în doar doi ani, au putut fi realizate toate cele menţionate mai sus. Acestea erau necesare şi cred că rugăciunile înaintaşilor, în special ale părintelui Vasile Pleşoianu şi ale soţiei sale, Aneta, ctitori ai sfântului locaş, au făcut ca aici, la Pleşeşti, flacăra credinţei şi a dragostei de cele sfinte să ardă din nou prin lucrările realizate.

Mulţumim Înalt Preasfinţitului Pimen pentru toată dragostea arătată şi poveţele date, atât prin cuvânt, cât şi prin pilda vieţii, părintelui duhovnic Petru Irimescu, pentru tot sprijinul material, dar mai ales moral, acordat tuturor făcătorilor de bine, ostenitorilor şi, nu în ultimul rând, enoriaşilor parohiei, care au sprijinit lucrările după puterea lor. De asemenea, mulţumim domnilor profesori Mihai Nechita şi Mihai Ungurean, care şi-au dorit foarte mult să scoată la lumină două cărţi legate de istoricul satului şi de istoria bisericii şi ca aceste pagini să fie rescrise şi aduse la lumină, tocmai pentru a trezi prin ele dragostea de credinţa ortodoxă şi de neamul românesc tuturor celor care le vor lectura.

Pr. paroh Constantin Daniel LOLUŢĂ