Despre rugăciunea dinaintea şi de după învăţat

Dacă ar şti părinţii şi profesorii cât de mare este puterea rugăciunii la început de an şcolar nu s-ar ruşina să cheme preoţii bisericii în şcoli pentru oficierea Te Deumului pentru începerea unui nou an de învăţământ.
Îmi aduc aminte cum odată am fost martor la o întâmplare legată de efectul minunat al rugăciunilor pentru copii. Eram într-un pelerinaj la o mănăstire.
Când preotul a dat binecuvântarea pentru oficierea Te Deumului pentru începutul unui nou an şcolar, o femeie a strigat: Nu! Nu! Las-o să fie proastă Maria! Fata mea nu trebuie să fie înţeleaptă! Trebuie să fie proastăăă!” Mai târziu câţiva creştini mi-au mărturisit că femeia era demonizată şi se vede că duhurile cel necurate nu se bucură când „fii oamenilor” (Facere 11, 5) îşi pun încrederea în Dumnezeu şi-I cer înţelepciune pentru ajutor la învăţătură.

Pilde

Lucrarea celui rău este de a încuibări în mintea copiilor prostia şi neascultarea de părinţi de profesori şi dorinţa de a săvârşi fapte murdare şi tot felul de păcate nebănuite de „tăticu şi mămica”.

În sinaxarele Bisericii Ortodoxe există nenumărate pilde în care anume prin rugăciune Sfinţii au dobândit înţelepciunea necesară pentru înfrângerea învăţăturilor păgâne sau eretice.
De asemenea, există şi cazuri în Vieţile Sfinţilor în care în urma rugăciunilor stăruitoare Sfinţii bineplăcuţi lui Dumnezeu pe când erau încă în băncile şcolare reuşeau să fie mai buni la învăţătură, cum a fost de exemplu Sf. Ioan de Kronsdadt sau Sf. Serghie de Radonej, Sfinţii Trei Ierarhi.
În viaţa Sfântului Serghie de Radonej se spune că pe când era încă copil, la vârsta de 7 ani, fiind dat la învăţătură, copilul nu prea reuşea să înveţe chiar dacă profesorul îi dădea mai multă atenţie. Dar într-o zi, după ce copilul a întâlnit un pustnic în pădurea din apropiere şi după ce a luat binecuvântare de la el, Prohor, cum îl chema atunci pe sfânt, s-a ridicat repede la învăţătură ajungând unul dintre cei mai buni din clasă. Acest lucru se datorează şi faptului că Prohor a urmat sfatul pustnicului şi înainte de a învăţa citea un pic din Psaltire. Psaltirea a fost Abecedarul viitorului luminător al Rusiei.
Aşa s-a întâmplat şi cu Sf. Ioan de Kronsdadt. Când învăţa la seminar, la început Sf. Ioan era slab la învăţătură, dar în urma rugăciunilor stăruitoare către Dumnezeu a ajuns cel mai înţelept din clasă.
Un alt caz interesant este şi cel al Sfântului Grigorie Palama. Sf. Grigorie Palama obişnuia ca înainte şi după învăţarea lecţiilor să se roage Maicii Domnului, astfel reuşind să reţină mai uşor toate datele, să înveţe toate lecţiile. Se spune că odată a uitat de rugăciune, şi a observat că nu a reuşit să reţină atât de bine lecţiile ca atunci când făcea mai întâi rugăciune.

Învăţătura Bisericii este ca tinerii să se obişnuiască să muncească începând cu o rugăciune

Sigur că cineva poate spune că dacă mai stai şi te rogi atunci când mai înveţi? Dar aceasta este o ispită şi o înşelare venită din partea celui rău. Nimeni nu te pune să citeşti 2-3 ore psaltirea sau alte rugăciuni lungi. Deşi, ai fi putut să faci şi acest lucru dacă ai tăia din timpul televizorului şi al jocurilor de calculator, al discotecii şi al chefurilor care nu fac altceva decât să te expună şi mai mult pericolului luării unor note rele în timpul trimestrului sau a examenelor de la sfârşitul lor.

Există şi aşa cazuri: tinerii îşi pierd timpul cu distracţiile şi înainte cu o zi de examen citesc odată cursurile sau lecţiile (dacă mai reuşesc să facă şi acest lucru) după care, după ce au picat examenul au pretenţia de la Dumnezeu că, „de ce nu le-a ajutat?”.
Îmi povestea cineva cum se rugau colegele ei în timpul examenelor de la liceu: Doamne! Ajută-mă să copii! Da, este foarte comică situaţia, dar şi de plâns pentru că notele rele nu sunt altceva decât rezultatul lenevirii şi a indiferenţei faţă de învăţat.
Uneori şi în astfel de cazuri se întâmplă într-adevăr minuni, şi unor astfel de tineri le-a ajută Dumnezeu, probabil pentru a-i întări în credinţă şi a-i încuraja să înveţe mai bine.
Cu toate acestea învăţătura Bisericii este ca tinerii să se obişnuiască să muncească începând cu o rugăciune, sau în cazul nostru să înveţe dar şi să se roage, să-şi pună nădejdea în Dumnezeu în orice situaţie a vieţii şi chiar şi în cazul învăţatului.

Rugăciune înainte de începerea oricărui lucru

Părinţii Bisericii ne îndeamnă să spunem rugăciunile începătoare înainte de a învăţa, alţii ne sfătuiesc să batem chiar câteva metanii la Sfânta Treime, la Maica Domnului şi la alţi Sfinţi, cum sunt de exemplu Sfinţii Trei Ierarhi sau Sf. Ierarh Nicolae, sau Sf. Muceniţă Ecaterina – dătătoarea de înţelepciune.

Este foarte bine ca înainte de a învăţa tânărul să se roage, pentru că de cele mai multe ori mintea umană este neputincioasă de a reţine toate datele ştiinţifice cerute la examen. Iar dacă-ţi pui nădejdea în Dumnezeu înainte de a învăţa, în timpul examenelor El cu siguranţă te va ajuta: ori că-ţi va pica un subiect mai uşor, sau pur şi simplu chiar înainte de examen te va lumina printr-un coleg de-al tău de liceu sau de facultate ca să înţelegi mai bine subiectele pe care nu le puteai învăţa.
Orice s-ar întâmpla Dumnezeu nu te părăseşte. Important este ca înainte de a învăţa să spui cu multă smerenie rugăciunile începătoare („Împărate Ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă Treime... Tatăl nostru...”) şi după aceasta cu toată osârdia să începi să înveţi cursurile sau lecţiile, dar şi această fără a transforma învăţatul într-un idol. Îmi povestea un tânăr de aici din Chişinău că odată un prieten de-al lui l-a luat în râs când îl vedea că se roagă pentru ca Dumnezeu şi Maica Domnului să-i ajute să înveţe lecţiile, şi să-l ajute la examene şi i-a zis la un moment dat: „Măi Gheorghe! Tu ce? Faci contract cu Dumnezeu ca să-ţi dea numai note mari? Ha! Ha! Ha! Ăsta nu-i normal!”.
Băiatul nu i-a răspuns nimic, deşi nu vroia neapărat note mari, ci pur şi simplu să treacă cu bine toate examenele. În scurt timp după aceasta, cel care râdea de colegul său, cel care lua în râs rugăciunea acela a luat a doua zi la examenul de licenţă nota 6,66.
Nimeni, nici măcar profesorul nu şi-a dat seama de unde şi cum a pus această notă băiatului la examenul licenţă. Cu multă rugăciune către Dumnezeu şi cu insistenţă către consiliul de profesori până la urmă cel ce râdea de rugăciune a fost îngăduit să mai fie ascultat odată ca să nu se facă de râs în faţa urmaşilor săi şi a întregii societăţi. Gândiţi-vă cât de mare ruşine ar fi tras acel tânăr când copiiI lui peste ani de zile l-ar fi întrebat: „Tată! Da de ce ţi-au pus nota 6,66 la licenţă? 6,66 nu–i oare acest număr asemănător cu numărul satanei?” – ar fi fost dezastru.

Cei mai mari sfinţi ai Bisericii nu se apucau de învăţat până nu se rugau

Ei, până la urmă Dumnezeu l-a ajutat şi pe el după ce acesta şi dat seama că într-adevăr rugăciunea nu este un contract cu Dumnezeu, ci este un strigăt asemenea pruncilor care plâng după mângâierea mamei lor. Nu este mai mare lucru decât rugăciunea, căci spun Sf. Părinţi este unirea omului cu Dumnezeu (care a făcut cerul şi pământul) şi susţinătoarea lumii”.

Desigur, nu trebuie să exagerăm cu exemplul de mai sus, dar uite totuşi, era un examen de licenţă, numele tuturor studenţilor era acoperit, era în secret. Profesorul nu avea de unde să ştie cine este cel care a scris cutare la lucrare. Prin acest lucru, dragi tineri, cei ce sunteţi „cetăţeni ai raiului” (Efeseni 2, 16) vreau să spun că fără Dumnezeu nu putem face nimic, chiar nici să învăţăm, nici examenele nu le putem trece fără El!
Şi, într-adevăr, aşa şi este, pentru că Însuşi Hristos a zis: „fără de Mine nu veţi putea face nimic!” (Ioan 15, 5).
Cei mai mari sfinţi ai Bisericii nu se apucau de învăţat până nu se rugau. Să luăm exemplul sfinţilor şi vom vedea cât de uşor ne va fi să învăţăm şi să trecem şi tezele şi toate examenele şi chiar şi examenele vieţii acesteia care ne-a fost dată ca un timp de agonisire a faptelor bune spre dobândirea vieţii celei veşnice – spre mântuire.

(Teodor Arktos, eph.md, sursa: http://episcopia-ungheni.md/index.php/main/article/325/ro)