Administrarea cimitirelor: responsabilitate publică şi culturală

Este necesar de subliniat faptul că înfiinţarea şi administrarea cimitirelor de către întreprinzători privaţi produce consecinţe deosebit de grave, şi anume:

1.Tulburarea păcii confesionale în perimetrul cimitirelor deţinute de operatori economici, fundaţii şi asociaţii;

Conform rezultatelor recensământului din anul 2002, în proporţie de 98,8%, cetăţenii României şi-au declarat apartenenţa la un cult religios. De asemenea, mai mult de 90% din cimitirele existente sunt confesionale, restul aparţinând autorităţilor publice locale. Atât în situaţia cimitirelor confesionale, cât şi în cea a cimitirelor deţinute de administraţiile publice locale, este prevăzută o parcelare în funcţie de apartenenţa confesională a defuncţilor.

Nu există nici o astfel de obligaţie în situaţia operatorilor economici, fundaţii şi asociaţii. Astfel se va ajunge fie la situaţia în care locurile de veci sunt vândute fără a se ţine cont de apartenenţa confesională, pe criterii strict economice, ceea ce va duce, inevitabil, la conflicte atunci când ceremonii religioase diferite se vor suprapune într-un spaţiu restrâns, fie la împărţirea necorespunzătoare proporţiei credincioşilor a sectoarelor în cimitir, ca o formă de prozelitism pentru cei care nu vor mai găsi locuri în sectorul cultului de care aparţin.

2. Instabilitatea cimitirelor deţinute de operatori economici, fundaţii şi asociaţii;

Stabilitatea pe termen lung a cultelor şi a administraţiilor publice locale este o certitudine, fiind foarte cunoscută grija cultelor, chiar şi a celor reduse numeric, faţă de cimitirele în care se află defuncţii lor. Unităţile componente ale cultelor recunoscute şi administraţiile publice locale sunt structuri stabile, responsabile, reprezentând comunităţile locale, care nu se autodizolvă şi nici nu intră în faliment.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre operatorii economici, animaţi de interesul economic imediat, sau despre fundaţii şi asociaţii, născute din interese conjuncturale sau de grup, reprezentativitatea lor putându-se restrânge, legal, chiar şi la o singură persoană(asociat unic sau fondator).

„Un cimitir aparţinând unui operator economic poate fi uşor dezafectat sau vândut unei alte religii decât cea creştină”

Din acest motiv, un cimitir aparţinând unui operator economic poate fi uşor dezafectat sau vândut unei alte religii decât cea creştină, sau altcuiva, iar mormintele pot fi profanate sau acoperite cu alte construcţii, dacă se schimbă destinaţia terenului respectiv.

În final, Patriarhia Română mai precizează şi faptul că înfiinţarea şi administrarea de cimitire sunt o datorie morală a Bisericii, întrucât Biserica apără cultul morţilor sau cinstirea celor decedaţi şi poate acorda asistenţă social-filantropică celor îndoliaţi. Sectorul (Departamentul) cimitire, monumente şi servicii funerare din cadrul Administraţiilor eparhiale a fost înfiinţat prin hotărârea Sfântului Sinod tocmai pentru o mai bună administrare şi întreţinere a cimitirelor eparhiale, parohiale şi mănăstireşti, a monumentelor funerare din cuprinsul acestora, pentru asigurarea de servicii funerare adecvate, precum şi pentru asistenţa religioasă şi pastorală a familiilor îndoliate.

(fragment, sursa: Ziarul Lumina)