Peste 5.000 de credincioşi, la Mănăstirea Curtea de Argeş, la slujba de hramul lăcaşului de cult

Peste 5.000 de credincioşi din toată ţara au asistat, ieri, la Mănăstirea Curtea de Argeş, la slujba oficiată cu prilejul hramului lăcaşului de cult, Adormirea Maicii Domnului, iar peste o sută de poliţişti şi jandarmi au supravegheată zona.

Slujba a fost oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, IPS Calinic.

După slujbă, pelerinii s-au închinat la racla cu moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia, aşezată la intrarea în paraclisul lăcaşului de cult.

Mii de credincioşi şi-au petrecut noaptea în curtea mănăstirii, însă fără să facă grătare şi să asculte muzică aşa cum se întâmpla anii trecuţi, întrucât autorităţile au interzis acest lucru, în caz contrat fiind date amenzi.

Mănăstirea Curtea de Argeş a fost construită de Neagoe Basarab pe locul vechii mitropolii. Pictura interioară, realizată de zugravul Dobromir, a fost terminată în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumaţi. Ea este păstrată fragmentar în Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti. Reparată de câteva ori, biserica a fost restaurată (1875 - 1886) de arhitectul francez André Lecomte du Noüy, discipol al lui Eugène Viollet-le-Duc, care i-a adus şi unele modificări care au diminuat valoarea istorică a monumentului.

Construită din piatră făţuită şi profilată, biserica are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii Vodiţa II, reluat ulterior şi în alte construcţii (mitropolia din Bucureşti, biserica fostei Mănăstiri Cotroceni, Mănăstirea Tismana etc.).

Printre cele mai vechi aşezări de care vorbeşte istoria noastră se numără şi Curtea de Argeş cu împrejurimile ei. În veacul al XIII-lea, înalta cetate a Poenarilor, cu fortificaţiile sale de piatră şi puţul care o lega direct cu albia râului de jos, făcuse să ajungă până departe faima acestor locuri; iar pe la jumătatea secolului următor, curtea Basarabilor şi biserica "Sfântul Nicolae Domnesc" răsfrâng această faimă asupra întregii aşezări adunată cu timpul în preajma lor: Curtea de Argeş de mai târziu.

Dintre monumentele care au fost făurite de-a lungul veacurilor, din câte au împodobit Argeşul voievodal, biserica înălţată de Neagoe Basarab (1512-1521) este cea mai valoroasă construcţie de artă şi arhitectură bisericească.

Începută în 1514, din dorinţa lui Neagoe Basarab de a crea un monument fără seamăn de frumos, lucrările s-au încheiat trei ani mai târziu în 7 ianuarie 1517. Potrivit legendei, dar şi unor ştiri istorice, se pare că, din lipsă de bani, zugrăvirea bisericii n-a putut fi terminată înaintea morţii lui Neagoe Basarab.

Ginerele voievodului, Radu de la Afumaţi (1522-1529), odată urcat pe scaun, a consfinţit continuarea decorării aşezământului, prin pisania din 10 septembrie 1526, care menţionează şi numele lui Dobromir zugravul.

După toate izvoadele, Neagoe Basarab a clădit biserica sa pe fundaţiile unui locaş mai vechi, sediul primei Mitropolii a Țării Româneşti. Pe aceasta, Neagoe Basarab, găsind-o "dărâmată şi neîntărită, a zidit-o şi înălţat-o din temelii". În această formă, biserica Mănăstirii Curtea de Argeş cunoscută din 1793 sub denumirea de "Biserica Episcopală", când a devenit reşedinţa Episcopiei Argeşului, rămâne, pentru arhitectura veacului al XVI-lea, dacă nu monumentul cel mai de seamă, una dintre cele mai reprezentative construcţii al sale.

Adormirea Maicii Domnului sau Sântămaria Mare, una dintre marile sărbători ale bisericii creştine, prăznuită în 15 august, marchează trecerea de la vară la toamnă şi totodată Ziua Marinei, Maica Domnului fiind ocrotitoarea marinarilor.

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este prăznuită de ortodocşi şi catolici în fiecare an, pe data de 15 august. Ea este cunoscută în Apus sub numele de Înălţarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Este sărbătoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria şi-a dat obştescul sfârşit. Nu se ştie cu exactitate nici anul, nici ziua când "a adormit Sfânta Fecioară".