Păcatul needucării copiilor în spiritul religios şi în credinţa de Dumnezeu

O maximă responsabilitate pentru părinţi este aceea de a insufla copiilor lor, încă din fragedă copilărie, credinţa în Dumnezeu.
Cel mai productiv teren pentru sădirea credinţei în Dumnezeu este sufletul copilului.
Dacă nu este educat copilul de mic să creadă în Dumnezeu, să se roage lui Dumnezeu, să se spovedească, să meargă la biserică,
să se împărtăşească etc., când creşte mare este foarte greu sau devine imposibil. O mulţime de oameni se plâng de copiii lor când ajung mari, că nu-i ascultă, că fac numai rele.
 

Educaţia religioasă este fundamentală pentru formarea personalităţii unui copil

După cum îngrijeşti de o plantă să crească mare şi să dea rod, tot aşa trebuie să în grijim şi de un copil pentru a da rod cât mai bogat
mai târziu. Nu este suficientă îngrijirea trupească (îmbrăcăminte şi mâncare), deoarece acestea nu-1 formează şi nu-1 modelează în viaţă,
ci mai importantă este îngrijirea sufletească, deoarece aceasta este veşnică, aceasta îl înnobilează, îi dă bunătate, dragoste,
milă şi toate virtuţile.
Dacă s-ar face o educaţie religioasă atât în familie, cât şi la şcoală, omenirea ar avea mult de câştigat:
s-ar reduce suferinţa şi păcatele din lume, s-ar crea un echilibru al universului s-ar prelungi viaţa acestei lumi.
Ca părinte, când educi un copil nu este suficient să-i spui doar, ci trebuie să faci împreună cu el, să te arăţi exemplu personal şi viu.
Să îngenunchezi împreună cu el în faţa icoanei la rugăciune, să-l iei de mână şi să mergi la biserica, să te fereşti a vorbi orice cuvânt rău,
a face orice gest necontrolat, pentru că el te copiază întocmai.

Rolul educaţiei religioase a copilului la vârste mici

Părinţii şi căminul familial au un rol esenţial pentru copil încă din fragedă copilărie. Valorile împărtăşite trebuie să aibă un rol educaţional corect prin care se pun bazele unei evoluţii fericite în viaţă.

Educaţianu combate numai pornirile rele ale copilului ci îl şi obişnuieşte să se comporte corect şi să caute binele. Aplecarea către tot ce înseamnă lege morală se poate cultiva şi dezvolta printr-o atitudine atentă. În copilărie orice om poate fi uşor educat din punct de vedere moral, iar deprinderile bune formate de timpuriu rămân de multe ori valabile pentru întreaga viaţă.

Religia şi importanţa acesteia pentru copii

Educaţia religioasăse poate face pe un teren fertil în preajma sărbătorilor. Se pot spune mici rugăciuni, poezii, istorioare sau povestiri religioase, adaptate pentru nivelul de înţelegere al fiecăruia. I se pot prezenta copilului icoanele însoţite de explicaţii cât mai simple.

Educaţia religioasăîn spirit ecumenic se poate face şi dacă sărbătoarea Crăciunului sau a Paştelui nu este în tradiţia sau religia unei familii.  Se poate păstra ceremonialul în sine, pentru ca micuţul să nu se simtă diferit de alţi copii. Este greu să explici unui copil mic motivul pentru care el nu primeşte cadouri, iar colegii lui de grădiniţă sau de şcoală stau în jurul bradului şi trăiesc bucuria sărbătorii.

Componenta morală a educaţiei religioase

Educaţia religioasănu este considerată necesară de mulţi părinţi ai unor copii de vârste fragede necesară. Unii părinţi îşi privesc copilul ca pe o păpuşă - îl hrănesc, îl adorm, îl mângâie, se joacă cu el şi au grijă de sănătatea lui. Aceste lucruri nu sunt suficiente. Gesturile de neascultare din partea copilului nu trebuie neglijate. Copilul trebuie să ştie că mama sau tata au dreptate întotdeauna şi el trebuie să urmeze fără ezitare ce îl îndrumă aceştia. Cel mic ajunge, astfel, prin educaţie, să gândească că neascultarea sa îi supără pe părinţii săi. La rândul lor, părinţii trebuie să fie siguri că ceea ce au promis copilului va fi dus la îndeplinire. Astfel, se cultivă dorinţa căutării binelui puterea ascultării.

Excesele trebuiesc evitate

Specialiştii sunt fermi când afirmă că nu e bine să se abuzeze de educaţia religioasă pentru a nu provoca în final copilului o senzaţie de aversiune.

Educaţia creştinaa unui copil poate începe practic la orice vârstă, cu condiţia să se evite excesele, de orice fel ar fi ele. Lucrurile trebuie să se desfăşoare cât mai firesc şi normal. Copilul va observa şi va înregistra actele spirituale şi morale pe care le vede în familie şi în cercul cunoştinţelor sale. El imită cu fidelitate şi încredere atitudinile, gesturile şi cuvintele celor din jur.

(Sursa: http://www.sfintiibrancoveni.ro/educatiareligioasa.html)