Pregătirea Sfintei Împărtăşanii pentru cei bolnavi

Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie este inima Bisericii, centrul vieţii creştine, dăruirea de Sine a lui Dumnezeu pentru umanitate. În organismul viu, Liturghia este inima prin care trece şi dăruieşte viaţă întregului trup însuşi Sângele lui Dumnezeu. Mântuitorul a rostit la Cina cea de Taină: „Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea” (Luca 22,19). Porunca aceasta, plinită de jertfa de pe cruce, întemeiază eonul euharistic, în care umanitatea trăieşte şi ţinteşte veşnicia prin Trupul şi Sângele lui Hristos.

Sfânta Împărtăşanie este temelia şi rodirea preoţiei sacramentale, este viaţa Bisericii, este hrănire din Trupul lui Dumnezeu şi devenire euharistică întru El. După cum trupul omenesc are nevoie de aer, aşa şi Biserica de Euharistie, motiv pentru care, aproape în fiecare zi din an, în Biserică se săvârşeşte Sfânta Liturghie. Excepţiile zilelor aliturgice ţin în mod special de ajunare desăvârşită în Postul Mare, atunci când credincioşii renunţă la hrana cea de toate zilele pentru „a se hrăni” din Hristos. Totuşi, în aceste zile aliturgice, cultul liturgic nu se opreşte ci doare se transfigurează ascetic, în aşteptarea Cinei cele de Taină. De aceea Sfânta Euharistie se dăruieşte celor pregătiţi după care se consumă integral de către preoţii slujitori, aşa că fiecare Liturghie are Euharistia ei unică.

Ritualul pregătirii Sfântului Agneţ pentru cei bolnavi

Canoanele Bisericii pregătesc aspru pe slujitorii care lasă neconsumată Sfintele Taine de pe o zi pe alta.

Totuşi, din considerente practice, Biserica a rânduit păstrarea Sfintei Împărtăşanii pentru cei bolnavi întreg anul bisericesc. Ritualul pregătirii Sfântului Agneţ pentru cei bolnavi şi pentru copii nou botezaţi se desfăşoară în Joia cea Mare din Săptămâna Patimilor Domnului. Tot atunci preotul mai scoate un Agneţ la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, pe care îl va frânge şi usca Marţi în Săptămâna Luminată. După sfinţire preotul ia Sfântul Agneţ pentru tot anul şi-L cufundă în Sfântul Sânge al Mântuitorului Hristos, în Sfântul Potir, cu mare băgare de seamă, în pune în Sfântul Chivot, acolo unde preotul este dator să cerceteze în fiecare zi ca El să fie aerisit şi să nu mucezească, caz în care canoanele spun: „de moarte va greşi ”.

Rânduiala uscării Agneţului se săvârşeşte pe Sfântul Antimis, marţi în Săptămâna Luminată atunci când preotul cădeşte împrejurul Sfântului Trup după care îl sfărâmă în mici miride. Metodele uscării sunt arătate mai pe larg la povăţuirile din Liturghier: fie cu o oala de cărbuni  aprinşi, fie cu un instrument electric de încălzire deasupra căruia, cu mare băgare de seamă, Sfintele Taine vor fi uscate. Ele trebuie astfel întoarse mereu, pentru a se usca foarte bine. Uscarea lor incompletă cât şi arderea Sfintelor trebuie numaidecât evitate.

Împărtăşirea în afara cadrului Sfintei Liturghii nu este indicată

Sfânta Împărtăşanie astfel pregătită de către preot este permanent prezentă în Biserică pe Sfânta Masă, în Sfântul Chivot, de unde va fi luată pentru împărtăşirea grabnică a bolnavilor, a celor muribunzi, a noilor botezaţi, dar şi a copiilor mici, care vin la biserică şi care nu pot aştepta întreaga slujbă pentru a se împărtăşi. În zilele noastre, această împărtăşire, care are temeiuri de necesitate şi urgenţă, este practicată, din comoditate şi de credincioşi care pot asista la întreaga Sfântă Liturghie, însă născocesc pretexte pentru a scăpa repede de o datorie şi a se întoarce la treburile lor.

Împărtăşirea în afara cadrului Sfintei Liturghii nu este indicată, atât în cazul primitorului, cât şi a săvârşitorului Tainei, excepţie făcând cazurile de boală, moarte sau vârsta înaintată. Întâlnirea creştinilor cu Hristos trebuie săvârşită cu mare luare aminte, cu pregătire, cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi dragoste, respectând rânduielile Bisericii de pregătire pentru aceasta, cum ar fi: Spovedania, iertarea cu semenii, rugăciunea, postul, milostenia, participarea la Sfânta Liturghie şi nu în ultimul rând împlinirea canonului care se dă de către preot, penitentului, în scaunul Sfintei Spovedanii.

Bibliografie:

Sfânta Scriptură– Bucureşti, 1968;

Liturghier, EIBMBOR, Bucureşti, 2000;

Ene, Branişte, Pr. Prof., Liturgică generală , Bucureşti, 1993

Vasile, Cristescu, Lect., Rolul şi importanţa Sfintei Liturghii în viaţa credincioşilor , în „Teologie şi Viaţă”, nr 1-6, 2000.

(Material redactat de preotul Ursuleasa Mihai, Parohia „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Andrei” – sat Rotunda, oraş Liteni)