Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, cei doi mari corifei ai creştinismului, sărbătoriţi mâine de Biserica Ortodoxă

Biserica creştină sărbătoreşte pe 29 iunie pe cei doi mari corifei ai creştinismului, pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care, prin activitatea lor misionară, prin credinţa în Mântuitorul Hristos, Cel mort şi înviat, şi prin viaţa lor sfântă, au cucerit întreaga lume. Cuvântul pe care ei l-au primit de la Hristos a ajuns să lumineze sufletele tuturor oamenilor aflate în întuneric şi în necunoştinţă.

Sfântul Apostol Petru

Sfântul Apostol Petru, născut în Betsaida Galileei, L-a întâlnit pe Mântuitorul Hristos şi, în ciuda neputinţei sale fizice, L-a urmat pe Acesta. Sfântul Pavel din Tars L-a întâlnit într-un mod special pe Mântuitorul Hristos atunci când călătorea spre Damasc. Hristos l-a chemat pe Sfântul Pavel ca să-i fie vas ales în care să se descopere puterea iertării lui Dumnezeu şi a iubirii lui faţă de oameni. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, prin activitatea lor misionară, au adus Evanghelia la toate popoarele din Imperiul Roman.

Marele Apostol Pavel

Marele Apostol Pavel, prin argumentarea logică, prin iscusimea minţii sale, prin capacitatea de a explica proorociile Vechiului Testament care s-au împlinit în Hristos şi prin curajul prin care a cucerit întreaga lume păgână, este un luceafăr viu. În scrierile Sfântului Pavel, inspirate de Dumnezeu, s-a concentrat întreaga învăţătură creştină. Sfântul Pavel a abordat cele mai interesante şi cele mai puternice probleme ale timpului său. Apostolul Pavel rămâne pentru fiecare preot şi pentru fiecare episcop un model şi un exemplu demn de urmat. El a fost cel care a scris despre sublimitatea puterii dragostei, despre puterea credinţei şi binefacerile ei şi despre frumuseţea, bucuria şi încercările slujirii preoţeşti. Sfântul Pavel dedică slujirii preoţeşti trei epistole. Toate aceste slujiri sunt încununate de credinţa în Învierea Domnului Hristos, care este începutul învierii tuturor oamenilor.

Învierea Mântuitorului este temelia credinţei noastre

În Epistola I către Corinteni capitolul 15, Sfântul Pavel închină un întreg imn Învierii Domnului şi învierii oamenilor. Argumentele pe care le foloseşte, specific logicii timpului său, sunt valabile şi astăzi pentru că ele demonstrează că Învierea Mântuitorului este temelia credinţei noastre. Învierea Mântuitorului este sensul şi speranţa vieţii noastre. Sfântul Apostol Pavel a pecetluit credinţa, viaţa şi învăţătura sa după ce L-a întâlnit pe Mântuitorul pe drumul Damascului cu mărturisirea celebră: "Că eu de-acum mă jertfesc şi vremea despărţirii mele s-a apropiat. Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui" (II Timotei, cap. 4, 6-8). În ziua de 29 iunie, marele Apostol Pavel este decapitat la Roma din porunca împăratului Nero şi astfel se înalţă la ceruri, neîncetând de acolo să mijlocească pentru noi. Tot pe 29 iunie, pescarul galilean Simon, fiul lui Iona, Petru, prin credinţa căruia Mântuitorul a întărit Biserica Sa, moare răstignit la Roma pentru ca de pe cruce să privească frumuseţea şi înălţimea la care Domnul slavei l-a chemat.

 (Preasfinţitul Corneliu, Episcopul Huşilor)