Sf. Mare Mc. Fevronia - Această fericită şi prea cuvioasă din mică vârstă ridicând asupra ei jugul Domnului Hristos şi cu cuviinţă petrecându‑şi viaţa sub canonul mănăstirii, a întrecut pre toate cele ce erau cu dânsa, atâta la nevoinţa sihăstriei şi la înţelepciune, cât şi la cetirea dumnezeieştilor scripturi. În zilele lui Diocleţian un oarecare guvernator gonea pre creştini, şi omorî şi pre muceniţă.
Cuv. Dionisie şi Dometie- Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Dionisie, ctitorul sfintei Mănăstiri a Înaintemergătorului din muntele Athos, care cu pace s-a săvârşit. Tot în această zi, pomenirea Cuviosului şi purtătorului de Duh Dometie, prietenul şi sihastrul împreună cu pomenitul Sfântul Dionisie şi egumenul aceleiaşi mănăstiri, care cu pace s-a săvârşit.
Sfânta Mare Muceniţă Fevronia
Cu haina pătimirilor s-a îmbrăcat mireasa lui Hristos, Sfânta Mare Muceniţă Fevronia, urmând Celui Ce pe Cruce a acoperit goliciunea lui Adam, îmbrăcând de bună voie acoperământul chinurilor trupului, ca să-i dăruiască celui căzut veşmântul nepătimirii dumnezeieşti. Lovituri a răbdat trupul firav al acesteia, ca să zdrobească desăvârşit capul vicleanului cu puterea Crucii întăritoare a lui Hristos. Mădularele i s-au tăiat celei ce prin vieţuire sihăstrească a tăiat toate legăturile patimilor şi a ucis toată semeţia vrăjmaşului. În foc a fost aruncată cea care ţinea nestins în cămara inimii focul rugăciunii. Spânzurată a fost cea care a spânzurat păcatul, odihnindu-se în lumina pocăinţei. Toate deşertăciunile lumii a defăimat şi strigând cu glas smerit din temniţa inimii a primit întărire de sus spre răbdarea nevoinţelor muceniceşti. A văzut deschizând porţile Împărăţiei şi cu bucurie a defăimat chinurile cumplite. Cu rugăciunile ei, Hristoase, Dumnezeule, dă-ne nouă a păzi legea cea duhovnicească a vieţuirii curate.
TROPAR
În focul chinurilor mă arunc Hristoase, fiind aprinsă de focul dragostei tale,
În marea pătimirilor mă afund, ca să Te aflu pe Tine în adâncul iubirii luminătoare,
Crucea Ta o port pe umerii mei, ca să mă ridic cu Tine pe Crucea înălţării,
Iar Tu mă întăreşte ca un Milostiv, ca să duc până la capăt povara durerii,
Astfel striga Sfânta Fevronia, muceniţa cea iubitoare de cerească vieţuire,
Pentru rugăciunile ei, Hristoase Dumnezeule, răsari noua curata nepătimire.
CONDAC
Şi aducând roadele chinurilor, te-ai aşezat la masă cu umilinţă,
În locul lacrimilor de pocăinţă, primit-ai picăturile iubirii,
Şi în locul suspinurilor de dor, îndulcirea din darul Treimii,
Roagă-te să ne slobozim noi de mulţimea patimilor firii.
Săgeată ce răneşti inimile cu iubirea de virtute,
Mireasă a Cuvântului strălucind lumina curăţiei desăvârşite,
Mustrătoarea prigonitorilor prin răbdarea chinurilor cumplite,
Vas a toată mângâierea în care se văd adâncimile frumuseţii,
Pătimitoare neînfruntată, străjuită de sabia dreptăţii,
Râu al milostivirii adăpând inimile însetate,
Cunună a mucenicilor, ridicând gândurile le cele înalte,
Poartă a Cuvântului prin care aflăm izbăvire,
Rod al înţelepciunii celei ce străluceşte mântuire,
Îndulcirea inimilor noastre cu gândurile curăţiei,
Icoană tainică împodobită cu florile vredniciei,
Turn nebiruit de loviturile celor rău credincioşi,
Izvor de tămăduire spre veselia celor neputincioşi,
Vas cinstit curăţit cu apa limpede a pocăinţei,
Pământ al inimii din care izvorăsc gândurile umilinţei,
Podoabă a Cuvântului, strălucind în vistieria Bisericii,
Stâlp al mucenicilor încununat cu laude de toţi Sfinţii,
Scară a desăvârşirii pe care urcă gândurile curate,
Cunună a rugăciunii celei de Duhul luminate.
(Sursa: http://poeziicrestinortodoxe.wordpress.com)