Sf. Ioan Botezătorul, sărbătorit de mai multe ori în Biserica Ortodoxă în cursul anului bisericesc

Biserica Ortodoxă cinsteşte pe 24 februarie Întâia şi a doua aflare a Capului Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan, proorocul care L-a botezat pe Mântuitorul lumii în apele Iordanului. Despre el Hristos Domnul spunea „Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul”(Matei XI, 11). Sfântul Ioan Botezătorul este sărbătorit de mai multe ori în cursul anului bisericesc. Astfel, zilele de prăznuire ale sfântului, însemnate cu cruce roşie în calendar, sunt: Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, Naşterea Sfântului şi Tăierea Capului Sfântului Prooroc.

Prima şi a doua aflare a Capul Sfântului Ioan Botezătorul

Referitor la sărbătoarea de pe 24 februarie, istoria ne arată că, după martiriul său, Capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost îngropat de Irodiada într-un loc ascuns din curtea palatului imperial. Despre acest lucru vorbesc şi Nichifor şi Simeon Metafrastul. Ioana, una din femeile mironosiţe, ştiind de locul îngropării, a luat capul proorocului şi l-a îngropat în Muntele Eleonului. După aproape 300 de ani, adică în zilele împăratului Constantin cel Mare (306-337), Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat la doi călugări, poruncindu-le să sape locul şi să dezgroape cinstitul său cap, aceasta fiind prima aflare a lui. Pe când călugării se întorceau cu capul proorocului într-un sac, s-au întâlnit cu un olar şi i-au dat acestuia să ducă sacul. Pentru această stare de lenevire a celor doi călugări, Sfântul Ioan a îndemnat pe olar să fugă cu sac cu tot. Simţind că i se apropie sfârşitul, olarul a pus capul proorocului într-o raclă şi l-a dăruit surorii sale, sfătuind-o să-l cinstească şi să nu-l deschidă până când însuşi sfântul îi va porunci. Racla a ajuns în grija unui monah pe nume Eustatiu. Acesta trăia într-o peşteră din apropierea oraşului Emesa din Siria. Deşi monahul Eustatiu era arian, la peştera lui se făceau minuni, datorită sfântului cap. Eustatiu a fost izgonit din peşteră şi trimis în exil. În peştera lui au intrat ulterior nişte monahi credincioşi, care mai târziu au zidit în apropiere o mănăstire. În anul 452, arhimandritul Marcel, stareţul acelei mănăstiri, a aflat capul sfântului în chip minunat, văzând foc mare la peştera de lângă oraşul Emesa în timpul cântării psalmilor, aceasta fiind cea de-a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul Domnului. În anul 850, cinstitul cap a fost aflat pentru a treia oară în chip minunat, patriarhul Ignatie ducându-l în Constantinopol.

Soborul Sfântului Ioan Botezătorul

Soborul Sfântului Ioan Botezătoruleste serbat la 7 ianuarie, a doua zi după Botezul Domnului –potrivit regulii după care, a doua zi după marile praznice, se serbează pomenirea persoanelor care au luat parte la evenimentul comemorat la praznicul respectiv.

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită la 24 iunie. Evenimentul este menţionat de către Evanghelistul Luca, (cap. 1, 5-80) iar sărbătoarea a fost menţionată pentru prima oară de către Fericitul Augustin în sec. IV-V. o altă sărbătoare închinată Sfântului Proroc, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul a fost la început probabil, o aniversare – proprie cultului local palestinian – a târnosirii unei biserici din Sebasta (Samaria) unde, după mărturiile lui Eusebiu şi Ieronim, se aflau mormintele Sf. Ioan Botezătorul şi ale Sf. Prooroci Elisei şi Avdie. (Cf. Ene Branişte, Liturgica Generală) În amintirea tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, Biserica Ortodoxă a rânduit ca ziua de 29 august să fie zi de post aspru urmând pilda Sfântului Ioan Botezătorul care şi-a petrecut viaţa în asceză. Sărbătoarea face parte din categoria posturilor de o zi din cursul anului bisericesc, alături de Înălţarea Sfintei Cruci prăznuită la 14 septembrie şi de Ajunul Bobotezei, cinstită la 6 ianuarie.

Viaţa Sfântului Ioan Botezătorul

Sfântul Prooroc Ioan s-a născut în familia preotului Zaharia, după cele mai multe izvoare de atestare, la Ein-Karem, la aproximativ 10 kilometri de Ierusalim. Naşterea minunată a Sfântului Ioan a fost profeţită de Îngerul Gavriil într-o arătare în timpul slujbei oficiate la templu de tatăl Sfântului Ioan. Mama sa, Elisabeta, înaintată în vârstă şi fără copii, deoarece nu putea să aibă urmaşi, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Zaharia, tatăl său, nu a crezut în cuvântul îngerului şi, drept pedeapsă, a rămas mut. Naşterea lui Ioan s-a petrecut cu şase luni înaintea Naşterii lui Iisus. Sfinţii Părinţii socotesc naşterea Înaintemergătorului ca 'minunea ce merge înaintea Minunii' şi o privesc ca treaptă pe care se urcă înţelegerea celor ce vor vedea naşterea cea peste fire, din cea bătrână şi stearpă din neamul lui Aaron, pentru a se sui apoi la vederea cea preaminunată a naşterii Celui mai presus de fire din Fecioara Maria. Sfântul Ioan îşi începe propovăduirea în pustiu, acolo îşi botează ucenicii şi 'glasul lui strigă în pustiu' (Is. 40, 3). Ducea o viaţă de renunţare, era îmbrăcat cu haine din păr de cămilă, mânca miere de albine şi lăcuste şi se ruga mereu. A fost un exemplu pentru primii asceţi ai creştinismului şi pentru monahism. Mesajul principal pe care îl transmitea Ioan era: 'Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor!' Cei care renunţau la păcate erau botezaţi în Iordan. Botezul acesta are şi o semnificaţie eshatologică, prevestind, aşa cum însuşi proorocul spunea, botezul cu 'foc şi Duh Sfânt', pe care îl aducea Cel Care va veni după el, Hristos-Domnul.

În predicile sale l-a criticat, în mod repetat, pe regele Irod Antipa pentru faptul că s-a căsătorit cu Irodiada, fosta soţie a fratelui său vitreg, Filip. Aceasta i-a atras întemniţarea. La o petrecere cu mulţi oaspeţi, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat în faţa tatălui său vitreg, iar Irod Antipa i-a promis orice. La îndemnul mamei, fata a solicitat capul Sfântului Ioan Botezătorul. Fiind ucis, capul i-a fost adus Salomeei pe tavă. Trupul lui Ioan Botezătorul ar fi fost dus de susţinătorii săi în oraşul Samaria.

Astăzi, capul Sfântului se află la Roma. Fragmente din moaşte se găsesc şi în Biserica Coptă, la mănăstirile dintre Cairo şi Alexandria. Şi în Bucureşti, la Biserica 'Sfântul Vasile cel Mare-Victoria', se află un fragment din moaştele Sfântului.

(sursa: Basilica)