După învăţătura Bisericii, harul este manifestarea iubirii şi atotputerniciei lui Dumnezeu în Biserică prin Sfintele Taine.
Harul este o energie necreată, izvorând continuu din fiinţa dumnezeiască a celor trei Ipostasuri dumnezeieşti. Este lucrarea celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, iar ca energie simţitoare este revărsată de Sfântul Duh peste toţi creştinii, ca "ungere împărătească" pentru chemarea de a domni cu Mântuitorul, în veacul viitor, sfinţiţi şi desăvârşiţi în El. De aceea, Sfântul Apostol Pavel sfârşeşte cea de a doua sa Epistolă către Corinteni cu binecuvântarea treimică : "Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu (Tatăl) şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toţi" (13, 13).
Biserica intră în istorie ca o comuniune şi sacramentală a oamenilor cu Dumnezeu, la Cincizecime. De existenţa văzută a acesteia este legata şi lucrarea Duhului Sfânt prin Tainele Bisericii, chiar din ziua Cincizecimii când, primind Evanghelia, s-au adăugat apostolilor, prin botez, ca la trei mii de suflete (Fapte, 2, 1-4, 38, 41), stăruind în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni (Fapte, 2, 42).
Harul dumnezeiesc, în colaborare cu omul, restaurează şi reînnoieşte chipul lui Dumnezeu în el şi realizează asemănarea acestuia cu Dumnezeu, unindu-l tot mai strâns cu Hristos.
Prin deschiderea lui la lucrarea Duhului Sfânt, creştinul trăieşte în prezenţa şi lucrarea sfinţitoare a Duhului Sfânt. Se spune despre sfinţi, că sunt într-o supremă intimitate cu Duhul. Eu-l lor dobândeşte o transparenţă tot mai mare pentru Hristos şi pentru semenii lor, prin lucrarea aceluiaşi har dumnezeiesc în toţi creştinii şi prin manifestarea aceleiaşi vieţi dumnezeieşti a lui Hristos.
Sursa: www.crestinortodox.ro