Viţa-de-vie, chip al lui Hristos

Biserica Ortodoxă mărturiseşte neîntrerupt faptul că fără Hristos nu putem face nimic, căci din El şi prin El avem viaţă. Pentru aceasta, fără o autentică vieţuire în Hristos, omul moare încă viu fiind. Acest lucru a fost spus de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, zicând:

„Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Daca cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard. Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă” (Ioan 15, 4-7).

*

Viţa-de-vie este chip al lui Hristos, precum mlădiţele având viaţă numai atâta timp cât sunt altoite pe tulpina viţei-de-vie, tot aşa, creştinii având viaţa în ei numai atâta vreme cât duc o autentică viaţă în Hristos, împărtăşindu-se direct din El.

Această plantă nu este aleasă la întâmplare de Hristos, ci cu multă înţelegere, viţa-de-vie neputând ajunge la maturitate şi la rodire de una singură, nefiind ajutată din afară. Astfel, dacă această plantă nu este îngrijită de mâna omului şi nu este ajutată nici măcar de un arac sau de un copac, pe care să se caţăre, ea nu poate da rodul ei.

*

Precum viţa-de-vie are nevoie să fie tăiată la vreme, tunsă şi legată, spre a da rodul ei, tot aşa şi omul are nevoie să fie îndreptat, când greşeşte, spre a putea rodi veşnic.

La rândul ei, orice roadă duhovnicească este condiţionată de păstrarea dreptei credinţe şi a unei continue hrăniri din Hristos.

Pentru minunatul ei înţeles, viţa-de-vie a fost îmbrăţişată imediat de către zugravii bisericeşti, atât ca element decorativ, frunzele şi mlădiţele acesteia împodobind marginile icoanelor şi ale bolţilor bisericeşti, cât şi ca icoană în sine, întruchipându-l pe Iisus Hristos.

*

Viţa-de-vie apare şi în icoanele care înfăţişează arborele genealogic al lui Iesei, al lui Avraam sau al vreunui ctitor de seamă. De asemenea, viţa-de-vie apare şi pe multe dintre catapetesmele vechilor biserici, mlădiţele acesteia îmbrăţişând icoanele împărăteşti, pe ale Sfinţilor Apostoli şi pe ale celorlalţi sfinţi.

Cu toate acestea, cea mai de seamă reprezentare a acestei plante-simbol rămâne aceea în care Hristos este înfăţişat ca tulpină, iar Sfinţii Apostoli sunt reprezentaţi ca mlădiţe. Dionisie din Furna, în renumita sa carte de erminie a picturii bizantine, afirma următoarele: „Hristos, binecuvântând cu amândouă mâinile şi având la piept Evanghelia, zice: Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele! Şi dintr-Însul ieşind ramuri de viţă, încolăcite, şi apostolii printre ele”.

*

O altă reprezentare iconografică în care apare viţa-de-vie este cea care stă în legătură directă cu jertfa mântuitoare, drept pentru care ea şi apare zugrăvită mai ales în Sfântul Altar, în zona Proscomidiarului. Întâlnită numai în iconografia românească, mai ales în vechile biserici din Maramureş, Oltenia şi Muntenia, precum şi pe unele vechi manuscrise şi icoane pe sticlă, această reprezentare este una cu totul aparte.

Mântuitorul Iisus Hristos stă aşezat pe un tron (mormânt), în faţa Sfintei Cruci, care are de-o parte şi de alta suliţa şi trestia cu buretele; trupul Său este înfăţişat ca în momentul răstignirii, având numai un acoperământ în jurul coapselor; o coardă de viţă-de-vie, încărcată de frunze şi struguri, odrăsleşte din coasta străpunsă de suliţă a lui Hristos, urcă deasupra, se răsuceşte în jurul Crucii şi coboară cu vârful în jos; Iisus ţine în mână un ciorchine mare, pe care îl stoarce într-un potir.

*

Se crede că această reprezentare iconografică inedită este întemeiată pe una dintre rugăciunile euharistice, pe care preotul o rosteşte în cadrul Sfintei Liturghii, în timpul cântării haruvimice, zicând: „Tu eşti Cel ce aduci şi Cel ce Te aduci, Hristoase Dumnezeule...”.

Teodor Danalache

Sursa: www.crestinortodox.ro