Ce jertfe materiale îi aducem astăzi lui Dumnezeu

Sfântul Altar este cea mai sfântă parte a unei biserici. Precum, în Vechiul Testament, evreii aveau în Templu acea parte numită "Sfânta Sfintelor", unde avea voie să intre doar arhiereul, tot aşa, creştinii au acum "Sfântul Altar", unde pot intra doar cei hirotoniţi şi cei care au binecuvântare.

Urmând îndemnurilor Sfinţilor Părinţi, în Sfântul Altar nu trebuie să se introducă şi să se păstreze nici un lucru lipsit de rost. Pentru aceasta, aproape tot ceea ce există în Sfântul Altar este sfinţit şi ajută preotului slujitor în săvârşirea sfintelor slujbe: Sfânta Masă ajută la săvârşirea Sfintei Liturghii; Proscomidiarul este folosit la pregătirea Darurilor de pâine şi vin; Diaconiconul serveşte la păstrarea în ordine a veştmintelor preoţeşti.

La rândul ei, Sfânta Masă păstrează pe ea următoarele obiecte sfinte: Sfântul Chivot, unde sunt păstrate Sfintele Taine (pentru împărtăşirea bolnavilor, peste an) şi Sfântul şi Marele Mir; Antimisul, o pânză imprimată cu scena punerii în mormânt a Mântuitorului, fără de care nu se poate sluji Sfânta Liturghie; Sfânta Evanghelie, care închipuie Cuvântul lui Dumnezeu; Sfânta Cruce; un sfeşnic cu lumânări, o candelă şi un clopoţel.

Deoarece acest loc sfânt trebuie păstrat cat mai curat şi lipsit de lucruri nefolositoare, preotul este dator să cunoască şi să respecte hotărârile Sfinţilor Părinţi privind lucrurile din Sfântul Altar. În aceasta privinţă, preotul este dator să îi înveţe şi pe credincioşi să aibă evlavie faţă de Sfântul Altar, aducând ca jertfa numai daruri cuviincioase.

Jertfe materiale aduse lui Dumnezeu în biserică

Credincioşii au înapoiat întotdeauna lui Dumnezeu daruri din darurile primite de la El. Acest lucru este mărturisit de fiecare dată în Sfânta Liturghie, când preotul spune: "Ale Tale dintru ale Tale, Ţie iţi aducem de toate şi pentru toate!" Deşi jertfa dorită de Dumnezeu este, precum spunem în Psalmul 50, "duhul umiliat, inima înfrântă şi smerită", aceasta nu înseamnă că nu îi putem aduce şi unele daruri materiale, în chip cuviincios, din rodul muncii mâinilor noastre.

În cadrul sfintelor slujbe, credincioşii aduc în biserică, împreună cu pomelnicul, şi unele jertfe materiale, numite "daruri". Astfel, împreună cu pomelnicul se pot aduce daruri de pâine curată (prescură) şi de vin, dar şi lumânări de ceară curată, tămâie sau untdelemen pentru candele. Dacă pe masa pentru prinoase, aşezată în pronaos, credincioşii pot aduce daruri de mâncare mai diverse, în Sfântul Altar ei nu au voie să aducă orice, urmând sfintelor Canoane.

Canonul 3 Apostolic: "Dacă vreun episcop sau preot, afară de rânduiala Domnului pentru Jertfă, aduce altceva la Altarul lui Dumnezeu, ori miere, ori lapte, ori - în loc de vin - băuturi meşteşugite, ori păsări, ori oarecare animale, ori legume, în afară de rânduială, să se caterisească. Afară de spice noi sau de struguri, la vremea potrivită, să nu fie îngăduit a se aduce altceva la Altar, decât untedelemn pentru candelă şi tămâie, la vremea dumnezeieştei jertfe." Drept aceea nu este iertat a se aduce altceva în Sfântul Altar, afară de untdelemn pentru candele şi tămâie pentru tămâiere.

Canonul 4 Apostolic: "Orice alte fructe, să se trimită ca pârgă episcopului şi preoţilor acasă, iar nu la Altar, şi se înţelege că episcopul şi preoţii le vor împărţi şi diaconilor şi celorlalţi clerici." Orice alte daruri s-ar aduce părintelui, afară de cele binecuvântate, nu trebuie introduse în Sfântul Altar, ci date acestuia după sfintele slujbe, spre a le folosi după trebuinţă.

Banii sunt şi ei o jertfă, un rod al muncii mâinilor noastre, însa din mai multe motive, aceştia nu ar trebui să fie daţi la Sfântul Alar. Banii pot să-i smintească uşor pe cei slabi, precum şi pe părinte, care poate lua aminte la o sumă sau alta. Unii credincioşi mai săraci, ruşinându-se că nu au bani, nu mai dau pomelnic la Sfântul Altar. Consider că banii ar trebui introduşi într-o cutie specială, aşezată în afara Altarului, aproape de catapeteasmă, ori în alt loc din biserica, atât de retras încât nimeni să nu vadă cine şi cât dăruieşte.

Jertfe materiale aduse lui Dumnezeu în afara bisericii

Trebuie să înţelegem că nu numai în Sfânta Biserică suntem datori a aduce lui Dumnezeu jertfele noastre, la sfintele slujbe, ci în orice timp şi în orice loc. Astfel, în casele noastre suntem datori să aprindem neîncetat candela şi să aprindem tămâie; acestea sunt jertfe curate pe care le putem aduce oricând şi în orice loc.

De asemenea, postul este o altă jertfă materială pe care o putem aduce lui Dumnezeu. Refuzarea darurilor de mâncare nu înseamnă respingerea lor, ci preţuirea mai mult a Celui care ni le dăruieşte, decât a darurilor în sine. Renunţând la mâncărurile cele mai alese, îi arătăm lui Dumnezeu dragostea pe care i-o purtăm, dragoste mai puternică decât poftele trupeşti. Postind trupeşte, jertfim pentru Dumnezeu poftele netrupeşti. De asemenea, postind, consumăm mai puţin, lăsând celorlalţi mai mult. Această formă de milostenie este tot o jertfă materială adusă lui Dumnezeu şi aproapelui.

Milostenia este o jertfă materială adusă lui Dumnezeu. Dacă luăm aminte la următorul cuvânt despre milostenie, "cine dă celui sărac, împrumută pe Dumnezeu", putem spune că orice lucru dat unui om aflat în lipsuri este o jertfă materială adusă lui Dumnezeu. Astfel, dacă la Sfântul Altar nu putem aduce decât darurile îngăduite de Sfintele Canoane, în mâna săracului putem pune orice dar, atâta timp cât darul este unul de trebuinţa aceluia.

Teodor Danalache

Sursa: www.crestinortodox.ro