Înţelesul tainic, mistic şi dogmatic al Sfintei Liturghii

Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, în înţelesul ei mistic ne pune nouă înainte "întreaga comoară dogmatică şi morală a Bisericii Ortodoxe". Primul şi cel mai însemnat caracter al Sfintei Liturghii este acela că jertfa liturgică este cu totul identică cu jertfa de pe Golgota, cu singura deosebire că jertfa lui Hristos a fost sângeroasă, iar jertfa liturgică este nesângeroasă. Apoi, jertfa de pe Golgota s-a săvârşit o singură dată şi a avut destulă putere să ispăşească toate păcatele lumii, în timp ce jertfa liturgică se săvârşeşte necontenit până la sfârşitul veacurilor, scopul ei principal fiind de a da fiecărui creştin în parte mântuirea întreagă câştigată de Domnul nostru Iisus Hristos prin jertfa Sa sângeroasă. Sfânta Liturghie are caracter de jertfă şi de cină. În cadrul Sfintei Liturghii, pâinea şi vinul se prefac prin harul Duhului Sfânt în Trupul şi Sângele Domnului, care apoi se împart în dar celor vrednici. De aceea Sfânta Împărtăşanie se mai numeşte Euharistie, Cina Domnului, Paharul Binecuvântării, ospăţul Dragostei, Sfânta Cuminecătură etc.
Sfânta Liturghie se aduce ca jertfă numai pentru cei dreptcredincioşi. În prima parte a Sfintei Liturghii pot să stea la biserică şi cei nebotezaţi, adică catehumenii. În cadrul Sfintei Liturghii se fac rugăciuni de obşte pentru mântuirea tuturor oamenilor" cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel. Nominal însă, la Sfânta Liturghie se pomenesc numai cei dreptcredincioşi şi cei cărora le îngăduie Sfintele Canoane, care nu au oprire canonică de a li se scoate miride (Învăţătura de Credinţă Ortodoxă, ed. 1952, cap. 278; Pavilă Bisericească a lui Nicodim Sachelarie).
Nu este ceva mai de folos noua şi mai iubit de Dumnezeu ca jertfa Sfintei Liturghii, pentru că ea este lucrarea Mântuitorului şi învierea oamenilor şi părtăşania Lui cu noi. Sfânta Liturghie este mai presus decât toată rugăciunea şi lauda şi se cade a ne griji de lucrarea aceasta, dumnezeiască, căci pentru ea este toată rugăciunea ce se face în Biserică şi aceasta este slujba care se face de cele mai multe ori în zilele vieţii noastre.

(După Sfântul Simeon al Tesalonicului).