Ce însemnătate au mişcările prin care creştinii îşi fac semnul Sfintei Cruci pe feţele lor?

Fiecare mişcare care se face de creştini pentru a-şi însemna feţele lor cu semnul Sfintei Cruci îşi are însemnătatea ei tainică, plină de înţelepciune Dumnezeiască. Prin facerea semnului Sfintei Cruci noi mărturisim tainic întreaga noastră credinţă ortodoxă. Să cercetăm fiecare mişcare a fiecărei părţi din semnul Sfintei Cruci, în lumina Dumnezeieştilor Scripturi şi a Sfintei Tradiţii, pentru a ne edifica pe noi înşine şi unul pe altul.
 
a) Mâna dreaptă, aleasă pentru facerea semnului Sfintei Cruci pe feţele noastre, simbolizează puterea Dumnezeirii: "Dreapta Ta, Doamne, s-a preamărit întru tărie, Mâna Ta cea dreaptă Doamne, a sfărâmat pe vrăjmaşi, şi cu mulţimea slavei Tale, ai zdrobit pe cei potrivnici".
Mâna dreaptă mai simbolizează pe Domnul nostru Iisus Hristos, puterea Tatălui. "Iisus Nazarineanul... bărbat Prooroc, puternic în lucru şi în cuvânt, înaintea lui Dumnezeu şi a tot poporul". "Toate îmi sunt date Mie de la Tatăl Meu; şi nimenea nu cunoaşte pe Fiul fără numai Tatăl; nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimenea, fără numai Fiul şi căruia va voi Fiul să-i descopere... Eu şi Tatăl una suntem. Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ". "Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele se vor ierta lor şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute...". "Iisus Hristos este Chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată zidirea. El este mai înainte de toate şi toate întru Dânsul sunt aşezate...". "Celui ce biruieşte, voi da lui să şadă cu Mine pe Scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe Scaunul Lui".
    
b) Prin cele trei degete ale mâinii drepte, cu care facem semnul Sfintei Cruci, noi mărturisim credinţa noastră în cele trei feţe Dumnezeieşti: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
 
c) Cele două degete adunate şi lipite pe podul palmei simbolizează cele două firi ale Domnului nostru Iisus Hristos: firea Dumnezeiască şi firea omenească. Acestea ne mai închipuiesc pe Adam şi Eva, strămoşii noştri; iar podul palmei; Paradisul în care ei au fost aşezaţi de Dumnezeu spre a fi fericiţi, şi pământul blestemat în care ei au fost aşezaţi (după scoaterea lor din Rai) spre a-l munci.
 
d) Ridicarea mâinii drepte la cap înseamnă înălţimea cerului, capul cerului sau cerul cerurilor.
 
e) Punerea degetelor în frunte, cu rostirea cuvintelor: "În numele Tatălui", înseamnă mărturisirea dreptei noastre credinţe în Dumnezeu Tatăl, Părintele Luminilor, de la care ne vine tot darul desăvârşit. Aici noi mărturisim tainic primul articol ai Simbolului Credinţei: "Cred într-Unul Dumnezeu Tatăl, Atotţiitorul, făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor". Această mişcare sau o parte a semnului Sfintei Cruci, ne aminteşte în totdeauna, că precum de la capul sănătos cu o minte cultivată şi luminată, izvorăsc gânduri, cuvinte, crieri, lucrări bune şi sfinte; tot aşa cu mult mai mult, până la nemărginire, în ceruri şi pe pământ, toate lucrările bune şi darurile binefăcătoare, izvorăsc de la Tatăl Ceresc, Părintele Luminilor. Prin mişcarea şi cuvintele acestea, noi ne rugăm lui Dumnezeu, ca să ne lumineze mintea, cugetele şi lucrările noastre, ca ori ce vom face să fie bineplăcut, spre Slava Lui, spre binele obştesc şi spre mântuirea şi fericirea noastră vremelnică. Această mişcare ne mai reaminteşte datoria de a ne păstra mintea curată, ca lucrând după învăţăturile Dumnezeieşti, să facem numai fapte bune, pe care văzându-le oamenii, să preamărească pe Tatăl nostru cel Ceresc. "Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând ei faptele voastre cele bune, să preamărească pe Tatăl vostru Care este în ceruri".
 
f) Pogorârea mâinii drepte, de la frunte în jos şi punerea celor 3 degete la pântece cu cuvintele: "Şi al Fiului" simbolizează puterea Mântuitorului: Naşterea Lui din Tatăl mai-nainte de toţi vecii, întruparea cu corp omenesc în pântecele fecioresc al pururea Fecioarei Maria, activitatea Mesianică, patima de bunăvoie, crucificarea, moartea, prădarea iadului, scoaterea drepţilor şi învierea Sa. Prin această mişcare a părţii semnului Sfintei Cruci, noi mărturisim art. 2, 3, 4 şi 5 din simbolul credinţei: "Cred... Şi întru Unul Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-născut, Care din Tatăl S-a născut mai-nainte de toţi vecii. Lumină din Lumină Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi s-a întrupat de la Duhul Sfânt, şi din Maria Fecioara S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat şi a înviat a treia zi după Scripturi..." Pântecele închipuie pământul. Prin această mişcare arătăm că noi pământenii suntem gata a iubi pe Dumnezeu din toată inima, fiindcă El ne-a adus din nefiinţă, ne ţine şi poartă pururea grijă de noi.
 
g) Ridicarea mâinii drepte de la pântece, suirea ei şi atingerea umărului drept cu cele trei degete ale ei, închipuie slăvita înălţare a Domnului nostru Iisus Hristos la ceruri şi stare Lui de-a dreapta Tatălui. Aceasta o mărturisim noi creştinii în art. 6 al simbolului credinţei "Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui". Cuvintele: "Şi al Sfântului Duh", ce le pronunţăm îndată ce atingem cu
degetele în umărul drept, ne reaminteşte făgăduinţa dată de Mântuitorul Apostolilor pentru trimiterea Sfântului Duh asupra lor, şi împlinirea ei a zecea zi după înălţarea Sa la ceruri. Aceasta ne-o adeveresc Dumnezeieştile Scripturi ale Noului Testament: "Eu voi ruga pe Tatăl şi alt mângâietor va da vouă, ca să
rămână cu voi în veci. Duhul adevărului... Iar Mângâietorul Duhul Sfânt pe Care îl va trimite Tatăl întru numele Meu, acela pe voi vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte vouă toate cele ce am grăit vouă... Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului, Care
de la Tatăl purcede. Acela va mărturisi pentru Mine... Acela vă va povăţui la tot adevărul... Voi veţi lua putere venind Duhul Sfânt peste voi... În ziua cincizecimii - cincizecea după Învierea Domnului - erau toţi Apostolii adunaţi în acelaşi loc. Atunci deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt
puternic şi a umplut casa unde stăteau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se deasupra lor şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi după cum le da lor Duhul a grăi". Aceasta o mărturisim şi noi zilnic, prin cuvintele art.8 al simbolului credinţei, zicând: "Cred... şi întru Duhul Sfânt Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, care a grăit prin Prooroci".

h) Ducerea mâinii de la umărul drept, la umărul stâng, şi cuvântul: "Amin" arată: I. Încheierea semnului Sfintei Cruci şi al II-lea încheierea tuturor socotelilor omeneşti, adică a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, Judecata Universală, răsplata faptelor şi aşezarea definitivă a sufletelor
în locurile pe care şi le-au agonisit din viaţa aceasta vremelnică. Aceasta o mărturisesc Dumnezeieştile Scripturi, Sfânta Tradiţie şi o mărturisim şi noi zilnic prin cuvintele art.7 al simbolului credinţei, zicând: "Şi iarăşi va să vină cu mărire să judece viii şi morţii, a Căruia Împărăţie nu va avea sfârşit". Prin atingerea umărului drept şi stâng cu cuvintele: "Şi al Sfântului Duh, Amin", noi închinăm lui Dumnezeu toate puterile noastre trupeşti şi sufleteşti, rugându-L a ne da putere şi dragoste aprinsă pentru a-I sluji spre buna plăcere a Lui.

i) Pogorârea mâinii de la umărul stâng în jos către pământ, închipuie umilinţa mare pe care noi o arătăm înaintea lui Dumnezeu, pentru iubire Lui cea mare. Coborârea mâinii după facerea Sfintei Cruci mai închipuie căderea sufletelor încărcate de păcate, nepărăsite şi neispăşite, de la înfricoşata Judecată în iadul întunecos, viermele neadormit... unde se vor munci în veci.
Semnul Sfintei Cruci ne reaminteşte de Jertfa vie a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, de pe Crucea înfiptă pe Golgota. Acest semn Dumnezeiesc ne reaminteşte despre ceea ce a făcut Dumnezeu pentru mântuirea noastră şi despre ceea ce trebuie să facem noi pentru dragostea Lui.

(sursa: http://bisericasfvarvara.uv.ro/invataturi.html)