Speranţa noastră la cumpăna dintre ani

Ca visul, ca năluca, aşa aleargă şi se pierd zilele noastre pe pământ, nelăsând nici un semn, nici o urmă în iuţeala lor ameţitoare.
Mulţi dintre ai noştri nu mai sunt între cei vii, iar noi suntem în viaţă, ne împărtăşim de lumina zilei, ne mişcăm, ne bucurăm de părinţii noştri, respirăm si nădăjduim exclamând: " până aici ne-a ajutat Dumnezeu".
În călătoria noastră prin viaţa, noi am avut parte de multe binefaceri. În cursul anului ce se încheie, Dumnezeu ne-a hrănit şi ne-a adăpat pe cei ce am crezut întru El. Criza a avut efect mai slab asupra sufletelor noastre, a celor ce am primit Cuvântul vieţii de veci, care ne-a luminat, ne-a întărit, ne-a mângâiat.
Pentru darurile bunătăţii dumnezeieşti prin care am fost ospătaţi la masa credinţei, prin care am fost iertaţi şi ne-am sfinţit, mărturisim cu recunoştinţă şi cu adevăr: " până aici ne-a ajutat Dumnezeu".
Recunoştinţa, suntem datori să o exprimăm când ne gândim la cele pământeşti, cu care ne-a miluit Dumnezeu. Darul cel mai scump pentru trup este sănătatea, de care ne-am împărtăşit, în vreme ce mulţi semeni de-ai noştri zac în neputinţă, în dureri, suferind prin spitale.
Temelia tuturor bucuriilor omeneşti este pacea. Ne-am făcut părtaşi de pace în ţară, în preajma noastră, în suflet, în casa noastră. Dar până aici ne-a ajutat Dumnezeu. Domnul ne-a ajutat în pace la muncă, în biserici, în locaşurile de cultură, pe ogoare. Cu ce vom răsplăti lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Lui?

„Binecuvântat este omul care nădăjduieşte în Domnul...”

Ne aflăm la cumpăna dintre ani. Ca nişte călători ne avântăm privirile noastre, gândurile şi speranţele la întâmplările ce le vom întâlni în zilele anului ce urmează.
Cum vor fi zilele acestui an, luminoase sau întunecate? Ce ne va aduce anul nou: viaţă sau moarte, sănătate sau boală, bunăstare sau suferinţă, pace sau război? Nu ştim să smulgem viitorului valul de taină ce-l ascunde privirilor noastre.
Inimile noastre însetează după fericire. De aceea în aceste zile întâlnirile oamenilor sunt pline de urări de fericire, de noroc, de ani îndelungaţi. Taina fericirii ne-o destăinuie proorocul Ieremia în Vechiul Testament: "Binecuvântat este omul care nădăjduieşte în Domnul. El este ca un pom, sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile pe lângă râu şi nu ştie când vine arşiţa: "frunzele lui sunt verzi la vreme de secetă, nu se teme şi nu conteneşte a rodi"(Ieremia 17, 7-8).
Aşadar, de-L ai pe Dumnezeu cu tine, nu eşti lipsit de nici un bine; tot ce începi duci la bun sfârşit, tot ce ţi se întâmplă, chiar cele mai rele lucruri, nu te pot clătina.
De vom fi sănătoşi, viaţa noastră va fi ca o mireasmă bineplăcută Cerului şi oamenilor: paşnici, cinstiţi, blânzi, smeriţi, plini de dragoste şi bunătate. De vom suferi vreun necaz, vom mulţumi lui Hristos că ne-a făcut părtaşi patimilor Lui. În bogăţie de vom fi, vom face parte din agonisita noastră săracilor, ca să avem comoara în Ceruri. Lipsuri de vor da peste noi şi în asta vom fi neclătinaţi, căci cunoaştem că Domnul a făgăduit ca " întru răbdare vom dobândi mântuirea sufletelor noastre".
Păşim pe calea ce s-a deschis în Noul An, cu încredere şi nădejdi binecuvântate.
"Sorcova, vesela; Să trăiţi să înfloriţi; Ca merii, ca perii; În mijlocul verii!"
La Anul Şi La Mulţi Ani!

(Preot Dorel ŞCHIOPU, Biserica Sfânta Cruce)