Criza morală, factor al pierderii identităţii creştine şi al familiei

Zilele trecute o tânără femeie cere ajutor, plânge în hohote. Printre suspine şi lacrimi şiroaie pe obraji, femeia mărturiseşte durerea: o alungase soţul...! După câţiva ani fericiţi, femeia anunţă că bărbatul a bătut-o, a alungat-o din casă împreună cu copilaşul lor şi a divorţat pentru o altă femeie...
Din nefericire, în vremea noastră sunt mii de cazuri de genul acesta - mii de oameni se pierd prin adulter, desfrâu şi divorţ, nemaiascultând de poruncile lui Dumnezeu, iar starea morală a naţiunii este alarmantă.
Căsătoria este o casă, un aşezământ sfânt creat de Dumnezeu pentru asigurarea trăiniciei neamului omenesc, pentru ajutorarea reciprocă a soţilor, pentru naşterea şi creşterea copiilor, cu alte cuvinte pentru împărtăşirea marilor bucurii ale vieţii. Temelia puternică a familiei constă în porunca divină ca legătura dintre bărbat şi femeie să fie unică şi pentru toată viaţa.

Divorţul, pe buzele tuturor

Încheiem anul 2011 cu o constatare amară: divorţul este pe buzele femeilor, bărbaţilor, tinerilor, şi acest fapt se datorează crizei morale generale apărută după anii '90, când toate instituţiile au fost blamate, făcând loc "democraţiei" prost înţelese de toţi, de a fi liberi şi a face orice, dar în afara legii.
Domnul Iisus Hristos S-a născut între oameni ca un Soare al sufletelor şi printre alte binefaceri aduse omenirii a reînnoit porunca divină cu privire la nedesfacerea căsătoriei: "Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă! În căsătorie nu mai sunt doi, ci un singur trup... Eu vă spun că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricina de desfrânare, şi va lua pe alta(de soţie), preacurveşte"(Matei 19, 6-9). Rezultă că o căsătorie religioasă este un act unit şi întărit de Dumnezeu. Preotul îl celebrează pe pământ dar Dumnezeu leagă în Ceruri pe cei doi. Actul sfânt pecetluit în Ceruri nu poate fi anulat, fără păcat, de voia omului. Recăsătorirea soţilor despărţiţi "pentru orice pricină", în afară de adulter, se consideră desfrânare, adică păcat de moarte.
Sfântul Apostol Pavel in Epistola către Romani, capitolul 7 versetul 3, zice:" Femeia măritată este legata prin lege de bărbatul său atâta timp cat el trăieşte. Iar dacă a murit, soţia este dezlegată de lege, aşa ca nu mai este desfrânată dacă se mărită cu altul".

"Nepotrivirea de caracter", la modă

Astăzi, ne lipsesc modele vrednice de urmat? Toate televiziunile şi presa scrisă prezintă şi dezbat divorţurile dintre vip-uri, politicieni, oameni de afaceri, ca şi cum ar fi modele în viaţă: "daca ei pot, eu de ce să nu pot?!". La modă este acum - "nepotrivire de caracter". Unde mai este cuvântul părinţilor de altădată, drept literă de lege?
Familia nu-şi poate îndeplini menirea sa decât cu condiţia să fie asigurată cu durata "pană la moarte". Pe cât de folositoare este unitatea căsătoriei pentru copii, pe atât de binefăcătoare este pentru soţi. Unitatea consolidează iubirea celor doi soţi, întărindu-le nădejdea, care le dă încredere în viitor.

Să spunem hotărât: Nu divorţului!

Ştiu! Viaţa are surprize şi dezamăgiri... Te-ai căsătorit, ţi-ai făcut mii de planuri de viitor şi iluzii... Dar, iată vine nenorocirea. Soţul a fost mutilat în război sau într-un accident ori soţia după un an de căsătorie s-a îmbolnăvit de plămâni sau cancer... Ce vei face? Îi vei da carte de despărţire? Evanghelia te opreşte:" ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!". Vei căuta oare fericirea în altă parte? Ne opreşte acelaşi cuvânt al Domnului: " ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!".
Şi astfel, pentru o conştiinţă de creştin, divorţul nu poate fi justificat prin nici un motiv, afară de adulter, desfrânare dovedită, motiv încuviinţat de Mântuitorul, precum ne-a arătat în Evanghelie. Oricare alt motiv ar putea găsi lumea ca să justifice divorţul, despărţirea soţilor şi contractarea altei căsătorii, trebuie să-l socotim păcat după învăţătura Evangheliei.
Sfârşitul anului aduce cu sine vremea colindelor sensibile pentru suflet, în care se preamăreşte pacea şi iubirea, răbdarea şi îngăduinţa. Aşadar, ca o concluzie, să spunem hotărât: Nu divorţului!.

(Preot Dorel ŞCHIOPU, Biserica „Sfânta Cruce”)