Pilde creştine

Cei trei prieteni

Trei prieteni are omul. Unul din ei îl părăseşte când moare. Acesta este averea. Celălalt îl părăseşte când omul e coborât în mormânt. Sunt rudele. Şi numai cel de-al treilea nu-l părăseşte niciodată, ci-l întovărăşeşte şi dincolo de mormânt; este Domnul şi Mântuitorul Hristos, Care merge şi ne apără în faţa Tatălui ceresc, cerându-I iertare pentru păcatele noastre.

Care dintre aceşti trei prieteni este cel mai bun?

Pomul, lumina şi fierăstrăul

Un creştin, nu prea tare în credinţă, întrebă într-o zi pe un preot:

- „Nu pot înţelege, părinte, cum de nu este batjocorită şi însuliţată dumnezeirea Domnului Hristos, când păgânii i-au batjocorit şi însuliţat trupul?"

Părintele i-a răspuns:

- „Fiule, se întâmplă aici întocmai ca şi cu pomul luminat de soare. Când tai pomul, oare tai şi lumina din jurul lui? Nu. Aşa e şi cu Mântuitorul. Oamenii puteau să-I batjocorească trupul Său de om, dar nu şi pe Dumnezeu Care sălăşluia în El.

Cum scăpăm de lenevie?

Într-o zi a venit la Sfântul Macarie un om şi i s-a plâns:

- "Ce să mă fac, cuvioase, că mă supără gândurile şi mă îndeamnă la lenevie?"

Iar Macarie i-a răspuns:

- "Zi aşa gândurilor tale: eu vieţuiesc aici pentru Iisus Hristos...”

Şi astfel făcând, omul acela a scăpat de lenevie. 

Dragostea tatălui pentru copil

- "Nu înţeleg cum S-a jertfit Mântuitorul pentru noi", zicea într-o zi un om către altul.

Cestălalt, fiind mai zidit în învăţătura Domnului, i-a povestit aşa:

- "Într-o ţară depărtată, în vremea unei revoluţii, un tânăr a fost condamnat la moarte. Tatăl său ca să-l scape, s-a furişat în temniţă şi dându-se drept fiul său, de vreme ce avea întocmai acelaşi nume cu el, l-a liberat pe fiu şi a doua zi a mers el la moarte. Atâta dragoste a avut tatăl pentru fiul său, încât, ca să-l scape cu viaţă, a primit el moartea în locul fiului. Asemenea este şi cu jertfa Mântuitorului nostru. Ca să ne dea viaţă bună şi curată, S-a jertfit El pentru noi, cu atâta condiţie: să-i urmăm învăţătura…"

Omul cel slab în credinţă a înţeles, şi de atunci s-a întemeiat şi el mai cu putere în învăţătura Mântuitorului nostru.

Împăcarea celor răzvrătiţi

Un împărat avea o întinsă împărăţie.

Intr-o zi, supuşii unui ţinut întreg se răzvrătiră împotriva împăratului.

Se ţinu atunci un sfat mare.

Unii sfetnici ziseră că să se pornească război împotriva răzvrătiţilor, alţii ca să li se dea pedepse grele.

Singur fiul împăratului, zise:

- "Tată, lasă-mă să mă duc eu la ei. Cred că prin răbdare, bunătate şi iubire, să-i aduc iarăşi la ascultare."

Tatăl răspunse:

- „Tu ai dreptate, fiul meu.”

Şi fiul a plecat şi, făcând aşa precum a zis, a împăcat pe cei răzvrătiţi.

Împărăţia întinsă e lumea, împăratul e Dumnezeu, cei răzvrătiţi împotriva împăratului suntem noi, iar fiul împăratului e chiar Mântuitorul nostru Iisus Hristos; prin jertfa Lui de iertare şi dragoste, ne poate împăca cu Dumnezeu, dându-ne astfel mântuirea din păcate.

„Vreau să slujesc celui mai tare…"

Era un om, care s-a hotărât să stea în slujba "celui mai tare..."

A mers, aşadar, şi s-a pus în slujba primarului din sat. Dar după puţin, a aflat că primarul stă la ordinele prefectului. A aflat însă că şi acesta ştie de poruncile ministrului. A mers şi i-a slujit acestuia. Dar nu după multă vreme, a aflat că peste ministru, mai mare este împăratul. A purces la el, şi s-a pus în slujba lui, ca fiind cel mal tare decât toţi.

Dar într-o zi, omul a auzit din gura împăratului că şi acesta se teme de diavol şi de puterea lui.

Atunci, omul nostru s-a lăsat de slujba împăratului şi căutând pe diavol, s-a făcut lui slugă.

Într-o zi însă, omul a auzit pe diavol zicând: "Ce tare aş fi eu, dacă, n-ar fi Iisus Hristos!"

Aflând aceasta, omul s-a gândit să se pună în slujba lui Hristos. A început aşadar să-L caute...

Şi pe când mergea pe cale, iată că a întâlnit pe un bătrân, care i-a zis: "Vrei să afli pe Hristos? Haide cu mine.”

Şi l-a dus în casa văduvei, - în sălaşurile orfanilor, în spitale, în închisori – şi arătându-i pe cei ce sufereau, i-a zis: „De vei sluji acestora, lui Hristos vei sluji…”

Şi de atunci omul acesta a aflat „pe cel mai tare” şi a rămas pentru totdeauna în slujba Lui.

(Fragmente din Viaţa creştină în pilde de Al. LASCAROV-MOLDOVANU)