Destrămarea familiei astăzi

De vorbă cu pr. Sebastian Toma, Parohia Movile, Protopopiatul Agniţa, judeţul Sibiu

Părinte, care sunt principalele pericole ce pot duce la destrămarea familiei creştine?

O primă cauză ar fi secularizarea, ca diminuare a importanţei religiei în plan social. Ea acoperă o multitudine de fenomene: trecerea de sub controlul religios sub cel secular a numeroaselor activităţi şi funcţii îndeplinite odinioară de religie, diminuarea cantităţii de timp, efort, resurse pe care le dedică preocupărilor religioase, declinul instituţiilor religioase, înlocuirea preceptelor religioase cu cerinţe adaptate criteriilor tehnice şi ştiinţifice. Rezistenţa împotriva acestui fenomen al secularizării este foarte grea. Pentru familiile creştine de altădată, convingerile religioase întipărite de părinţi şi bunici, erau de nezdruncinat. Astăzi însă părinţii nu mai au o influenţă atât de mare în viaţa copiilor lor. Influenţa pe care o exercită mass-media, internetul, anturajul de prieteni sau colegii de serviciu este mult mai mare comparativ cu influenţa pe care o exercită un preot într-o comunitate.

Secularizarea răstoarnă sau cel puţin pune la îndoială toate valorile sănătoase şi morale ale familiei. Principalele consecinţe ale secularizării sunt indiferentismul şi relativismul religios. Dacă doi soţi creştini nu sunt ancoraţi în viaţa Bisericii, nu au un duhovnic şi nici o viaţă spirituală, este foarte puţin probabil ca Sfânta Taină a Cununiei să nu fie mai mult decât un formalism. De asemenea, efectele televiziunii asupra familiei, asupra gândirii celor doi soţi, şi chiar asupra comunicării dintr-o familie nu sunt de neglijat. Dacă înainte familia se reunea cel puţin la masa de duminică, la masa de prânz, astăzi atât copiii, cât şi părinţii din multe familii au propriul televizor, au propriile preferinţe în materie de programe, aşa că de multe ori uită să mai comunice între ei. Pe de altă parte, mulţi părinţi se mulţumesc să-şi ştie copiii în casă, fără să ştie la ce se uită la televizor, şi fără să existe o limită a orelor de vizionare. Evitarea sau diminuarea acestor probleme este consumul echilibrat de televiziune sau poate chiar renunţarea la aceste mijloace de informare măcar în posturi sau în ajunul sărbătorilor pentru a ne putea aduna mai uşor în rugăciune şi comuniunea cu familia şi cu Dumnezeu. Exerciţiul acesta al abstinenţei chiar şi la acest nivel ne poate ajuta să fim noi stăpânii televizorului, şi nu invers.

Sunt suficiente acestea pentru a evita divorţul?

Deşi un studiu al Fundaţiei Soros arată că românii sunt un popor conservator, totuşi divorţul este cel faţă de care se manifestă rata de respingere cea mai scăzută, cu un procent de 39% dintre români care nu-i pot găsi nici o justificare, 18% aflaţi la polul opus şi o majoritate de 43% care se declară că au o atitudine neutră. Realizatorii studiului spun că printre cauzele posibile ale acestui conservatorism se află atât religiozitatea ferventă a românilor, cât şi perioada îndelungată de dictatură comunistă. Programul de rugăciune zilnic, posturile, pelerinajele, citirea Sfintelor Evanghelii, împărtăşirea cu Sfânta Euharistie sunt metode care înmulţesc dragostea dintre soţi, ferindu-i de monotonie, indiferenţă, infidelitate şi alte încercări ale lumii de azi. Nu avem cum să iubim fără să fim în comuniune cu Dumnezeul Iubirii. Dar dragostea aceasta a Sfintei Treimi, dragostea aceasta responsabilă, jertfitoare, altruistă se face în inima noastră izvor nesecat prin Sfânta Taină a Botezului, şi devine împreună-lucrătoare în măsura în care conlucrăm cu Dumnezeu.

(Ştefan MĂRCULEŢ, Ziarul Lumina)