Sfântul Andrei, „cel întâi chemat” la ucenicie de către Hristos

Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte, pe 30 noiembrie, pe Sfântul Andrei, ocrotitorul României. Numele său, Andrea aşa cum era numit de mitropolitul Dosoftei, se leagă de numele popular al lunii decembrie, Undrea. Nu este doar o coincidenţă că noi, urmaşii lupilor dacici, am ales tocmai pe cel considerat în tradiţia noastră patronul lupilor drept ocrotitorul ţării.

Andrei era frate cu Simon Petru, care s-a numărat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, amândoi fiind fiii pescarului Iona. Erau originari din Bersaida, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, în nordul Ţării Sfinte. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor. Amândoi s-au numărat printre „ucenicii” Sfântului Ioan Botezătorul, urmându-l timp îndelungat în pustiul Iordanului, cu învăţăturile sale despre pocăinţă şi cu proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29). A fost şi el martor, alături de alţi ucenici, la botezul Domnului şi la cunoscuta convorbire dintre Iisus şi Ioan, întărindu-se în convingerea că Acesta era Mesia cel prezis de prooroci.

A doua zi după botezul Domnului în Iordan, Ioan Botezătorul stătea pe ţărmul acestui rîu cu doi dintre ucenicii lui, Andrei şi Ioan (viitorul apostol şi evanghelist), cărora le spune din nou: „Iată Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 36). Auzind această mărturisire, cei doi ucenici au pornit după Iisus, în dorinţa de a-L cunoaşte. Iisus i-a observat şi i-a întrebat: „Ce căutaţi?” La care ei au zis: „Învăţătorule, unde locuieşti?” El le-a zis: „Veniţi şi veţi vedea”. Au mers deci şi au văzut unde locuia şi au rămas la El în ziua aceea (Ioan 1, 37-39). Andrei l-a anunţat apoi şi pe fratele său Simon Petru că „l-a găsit pe Mesia” (Ioan 1, 41).

A fost trimis şi Andrei de către Mântuitorul la propovăduire

Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai târziu. Este relatată de Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei prin cuvintele: „Pe când (Iisus) umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: «Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni». Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El” (Matei 4, 18-20 şi Marcu 1, 16-18).

Sfintele Evanghelii mai pomenesc pe Sfântul Andrei doar de două ori: la înmulţirea pâinilor, dincolo de Marea Galileii, când el a înştiinţat pe Mântuitorul că acolo, în mulţime, era un băiat care avea cinci pâini de orz şi doi peşti (Ioan 6, 8-9), iar a doua oară, după învierea lui Lazăr când, împreună cu Filip, au înştiinţat pe Domnul că nişte evrei greci, veniţi în Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Paştelui iudaic, voiau să-L vadă (Ioan 12, 20-22).

Alături de ceilalţi ucenici, a fost trimis şi Andrei de către Mântuitorul la propovăduire (Matei 10 şi urm). L-a însoţit pe Mântuitorul pe drumurile Ţării Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a săvârşit, a ascultat cuvintele Sale de învăţătură şi parabolele pe care le-a rostit în fata mulţimilor, a suferit alături de ceilalţi apostoli, atunci când Domnul a fost prins, judecat, chinuit şi apoi răstignit pe cruce; s-a bucurat alături de ei când a aflat de minunea învierii din morţi şi L-a văzut pe Domnul înviat în prima zi, şi după opt zile, apoi la arătarea din Galileea, când au primit porunca predicării Evangheliei la toate neamurile (Matei 28, 19).

În urma poruncii Domnului de a vesti Evanghelia la toate neamurile, după pogorârea Duhului Sfânt şi întemeierea Bisericii creştine la Ierusalim, în ziua cincizecimii din anul 30, Sfinţii Apostoli şi apoi ucenicii lor, au început să predice noua învăţătură adusă în lume de Mântuitorul Iisus Hristos. Potrivit tradiţiei şi celor scrise de unii istorici şi teologi din primele veacuri creştine, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră - cunoscut pe atunci sub numele de Sciţia (Scythia), dar şi în teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mării Negre. Dar până a ajunge aici, el a predicat in Asia Mica, de unde s-a îndreptat spre teritoriile de la Dunăre şi Marea Neagră, care erau parte din statul geto-dac condus de regele Burebista (sec. I, î.Hr.). În anul 46 d. Hr., întreg teritoriul dintre Dunăre si Marea Neagră a fost cucerit de romani şi anexat la provincia Moesia Inferior (în sudul Dunării), iar în anul 297, în timpul împăratului roman Diocleţian, a devenit provincie aparte, sub numele de Sciţia Mică (Scythia Minor).

Tradiţia despre predica lui Andrei în Sciţia apare în câteva lucrări scrise în primele veacuri creştine. De pildă, în lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, martirizat în timpul persecuţiei împăratului Decius (249-251), iar în secolui IV în Istoria bisericească a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei († 339/340) care o preluase de la un alt mare teolog, Origen din Alexandria († 254). Iată ce scria Eusebiu: „Sfinţii Apostoli ai Mântuitorului, precum şi ucenicii lor, s-au împrăştiat în toata lumea locuită pe atunci. După tradiţie, lui Toma i-au căzut sorţii să meargă în Parţia, lui Andrei în Sciţia, lui Ioan în Asia...”. De altfel, din epistola Sfântului Apostol Pavel către Coloseni (3, 11), reiese că şi „sciţii”, adică triburile geţilor din acea parte, au putut auzi învăţătura lui Hristos. Tradiţia că Sfântul Apostol Andrei a predicat la sciţi se regăseşte şi la alţi scriitori bisericeşti. De pildă, călugărul Epifanie, în secolui VIII, în Viaţa Sfântului Apostol Andrei, scria că între popoarele evanghelizate de el se numărau şi sciţii.

„A predicat în Pont (în Dobrogea, la Marea Neagră), Tracia (sudul Dunării) şi Sciţia (la nord de marea Neagră)”

În aşa-numitul Sinaxar al Bisericii constantinopolitane se preciza că acest apostol „a predicat în Pont (în Dobrogea, la Marea Neagră), Tracia (sudul Dunării) şi Sciţia (la nord de marea Neagră)”. În acelaşi Sinaxar se află o altă ştire, potrivit căreia Sfântul Andrei ar fi hirotonit ca episcop de Odyssos sau Odessos (Varna de azi, în Bulgaria), pe un ucenic al său cu numele Amplias (Ampliat), pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte în fiecare an la 31octombrie. Mult mai târziu, scriitorul bizantin Nichifor Calist (secolul al XIV-lea) scria că Sfântul Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia şi Bitinia) „în pustiurile scitice”, adică în Sciţia Mare (sudul fostei Uniuni Sovietice) şi în Sciţia Mică sau Dacia Pontică, locuită de geto-daci şi greci. De altfel, la rândul lor, istoricii bisericeşti ruşi amintesc că Sfântul Apostol Andrei a predicat în nordul Mării Negre.

Învăţatul mitropolit Dosoftei al Moldovei, în cartea sa Viaţa şi petrecerea sfinţilor, scria că „Apostolului Andrei i-au revenit (prin tragere la sorţi) Bitinia, Marea Neagră şi părţile Propontului, Halcedonul şi Vizantea, unde e acum Ţarigradul (Constantinopolul n.n.), Tracia şi Macedonia, Tesalia, şi sosind la Dunăre, ce-i zic Dobrogea şi altele ce sînt pe Dunăre, şi acestea toate le-a umblat”.

sursa: www.ecolife.ro)