Cât este de dureros atunci când cel pe care l-ai considerat prietenul tău, cel căruia i-ai mărturisit toate tainele tale, cel căruia i-ai fost mereu alături, sufleteşte în rugăciune, rugându-te mai mult pentru el decât pentru tine însuţi, cel alături de care ai fost faptic în orice moment de răscruce a vieţii lui când avea nevoie de ajutor şi când poate alţii i-au întors spatele iar tu i-ai arătat dragostea ta ajutându-l, îţi întoarce spatele şi îţi spune că nu te-a considerat niciodată prietenul lui.
Nu poţi să faci altceva pentru prietenul tău în asemenea situaţie decât să-l ajuţi dezinteresat fără ca el să ştie de câte ori e necesar şi îţi stă în putere până la moarte, căci poate înainte de a părăsi această lume prietenul va afla tot ce ai făcut tu în taină pentru el şi îţi va întinde mâna lui caldă şi îţi va mângâia sufletul.
„Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim”
O prietenie e necesar să fie păstrată cu sfinţenie, căci ruperea legăturii de afecţiune umple de întristare sufletele prietenilor, până la moarte. „Tot prietenul zice: eu am ţinut prieteşugul cu el; dar este numai cu numele prieten. Au nu rămâne până la moarte întristare, când tovarăşul şi prietenul trăiesc bine în veselie, iar în vremea necazului se face potrivnic?” (Înţelepciunea lui Isus Sirah 37, 1-2).
Antoin de Saint-Exupery în Micul prinţ prin itermediul personajelor sale vulpea şi Micul prinţ arată valoarea prieteniei. Micul prinţ o ascultă pe vulpe şi o îmblânzeşte cu fiecare zi, cu fiecare clipă, încât atunci când trebuie să se despartă suferă foarte mult, însă elementele naturii îi va aminti vulpii mereu de prietenul ei. „Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de gata de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.” (Micul prinţ).
Într-o lume unde omul e robul banului e greu să găseşti o prietenie adevărată
Într-o lume unde omul e robul banului e greu să găseşti o prietenie adevărată. O prietenie adevărată se câştigă prin acea îmblânzire de care ne vorbeşte Antoine de Saint-Exupery, prin dragoste, sinceritate, încredere şi ajutor dezinteresat.
Fericitul Augustin vorbeşte despre patru feluri de prietenie: copilărească, trupească, lumească şi spirituală. Primele trei se pot destrăma, căci la baza lor sunt diferite interese, însă prietenia spirituală dăinuieşte veşnic, ea fiind singura prietenie adevărată, o prietenie ce nu are la temelia ei niciun fel de interes.
Lumină, fericire, iubire, cea mai de preţ comoară
Cine găseşte o prietenie adevărată, găseşte lumină, găseşte fericire, iubire, cea mai de preţ comoară, mai ales că o întâlneşte într-o lume în care valorile spirituale nu mai au preţ, ci doar cele lumeşti: „Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele; Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia.” (II Timotei 3, 1-6)
Prietenul adevărat îţi păstrează cele mai adânci taine în siguranţă
Prietenul adevărat este cel care te sfătuieşte să mergi pe calea cea dreaptă, este cel care plânge şi râde alături de tine, este cel care te ajută şi nici nu îţi spune acest lucru, este cel care te vede ca pe o lumină în viaţa lui, este cel care chiar dacă te vede zilnic nu se mai satură a te vedea, este cel în a cărui suflet şi gând eşti în orice clipă.
Prietenul adevărat este cel care nu vrea să conducă, din contră este cel care se lasă condus de tine, este cel căruia îi poţi porunci, iar el te ascultă cu dragoste. Prietenul adevărat îţi păstrează cele mai adânci taine în siguranţă.
Un prieten adevărat e mai de preţ decât toate comorile pământului
Nu poţi să înveţi pe nimeni niciodată ce înseamnă să fii un prieten adevărat. Acest lucru nu se învaţă, se simte, se trăieşte.
După cum spuneam şi la începutul acestui cuvânt despre prietenie, e foarte greu să vorbeşti despre această comoară, căci niciodată nu reuşeşti să spui totul. Un lucru e sigur, un prieten adevărat e mai de preţ decât toate comorile pământului, e lumină, iar o prietenie înseamnă mult sacrificiu şi dăruire. El ce nu apreciază o astfel de comoară trăieşte degeaba.
(Pr.Ion Turnea, sursa: www.copii-crestini.ro.
Bibliografie:
1. Branişte, Marin M., Concepţia Sfântului Ioan Gură de aur, despre prietenie şi dragoste, „Studii teologice”, anul IX, nr.9-10, 1957.
2. Seviciu, Traian, Valoarea prieteniei în viaţa şi opera Fericitului Augustin, „Ortodoxia”, anul XII, nr.3, 1960.
3. http://www.citate-celebre.com
4. http://www.ioanguradeaur.ro
5. Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1994.